2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANCHÉT, tranchete, s. n. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovire. – Din fr. tranchet.

TRANCHÉT, tranchete, s. n. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovire. – Din fr. tranchet.

TRANCHÉT s.m. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă sau de chei. [< fr. tranchet].

TRANCHÉT s. n. bucată de lemn care amortizează loviturile și frecările bordajului unei nave acostate de chei sau de o altă navă. (< fr. tranchet)

TRANCHÉT ~e n. Bară de lemn care servește la amortizarea loviturii corpului unei nave de altă navă sau de chei în timpul acostării. /<fr. tranchet

trinchet [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 380 / V: tran~, (înv) trânche, tren~, trun~ sn / Pl: ~uri sn, ~eți sm / E: it trinchetto, fr trinquet] 1 smn Trunchi2 de copac (în special de brad), din care se fac catarge. 2 smn (Nav) Catarg de la prora unei nave cu pânze Si: arbore mic. 3 sn (Nav; îf tranchet) Bară de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovitură.

trânchet n. lemn de brad pentru facerea catargelor și plutelor. [Turc. TRINKET = it. trinchetto].

trinchét n., pl. e și urĭ (it. trinchetto, de unde și fr. trinquet, ngr. trinkéto). Mar. Primu catarg (spre provă). Siret. Grindă de făcut catarg. – Și trunchet și trînchet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trânchét s.n. (reg.) lemn de brad pentru facerea catargelor și plutelor.

Intrare: tranchet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranchet
  • tranchetul
  • tranchetu‑
plural
  • tranchete
  • tranchetele
genitiv-dativ singular
  • tranchet
  • tranchetului
plural
  • tranchete
  • tranchetelor
vocativ singular
plural
Intrare: trânchet
trânchet substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trânchet
  • trânchetul
  • trânchetu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trânchet
  • trânchetului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tranchet

  • 1. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: