2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trancana sf [At: PANN, P. V. III, 95/8 / V: (reg) trăncălaie, trăncăna, trăncănaie (Pl: trăncănăi), trâncănaie, trăncănale / Pl: ~le / E: ns cf tranc1, trăncăni] 1 (Reg) Vorbă goală Si: (pfm) palavră. 2 (Reg; lpl) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite sau aruncate în dezordine) Si: (pop) calabalâc, catrafuse, (reg) trancote (4). 3 (Olt; lpl; îf trăncănăi) Toate vasele (de pământ) ale unei gospodării. 4 (Reg; îf trăncăna) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Si: (reg) trăncănău2 (6).

TRANCANÁ, trancanale, s. f. 1. Vorbă goală, palavre. 2. (La pl.) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite în dezordine); catrafuse, cioveie. [Pl. și: (2) trăncănăi] – Postverbal al lui trăncăni.

trancanà (trăncănaie) f. 1. vorbă seacă, fleacuri: de aste vorbe de ale tale, gogoșele, trancanale PANN; 2. catrafuse: ia să adunăm ale trăncănai de pe afară ISP. [Tras din trăncănì].

TRANCANÁLE s. f. pl. (Și în forma trăncănăi) 1. Vorbe goale, palavre. D-aste vorbe d-ale tale, Gogoșele, trancanale, Sîntem sătui de ajuns. PANN, P. V. III 95. 2. Lucruri casnice mărunte (îngrămădite, aruncate în dezordine); catrafuse, cioveie. Hai să adunăm ale trăncănăi de pe afară... că la noapte o să ningă. PAMFILE, VĂZD. 12. – Variantă: trăncănắi (ISPIRESCU, L. 390) s. f. pl.

TRĂNCĂNẮI s. f. pl. v. trancanale.

trancanále f. pl. (d. a trăncăni). Munt. Olt. Fam. Catrafuse, cĭuveĭe: a venit cu toate trancanalele. Palavre, cîntece de viorĭ și cobze, zdrancanale: de-aste vorbe de-ale tale, gogoșele, trancanale (Pan).

trăncănắĭ f. pl. (de la singularu rar trăncănaĭe, var. din trancanale). Munt. vest. (Isp.). Catrafuse.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANCANÁ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

trancana s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFASUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

TRANCANÁLE s. pl. v. boarfe, bulendre, calabalâc, catrafuse, troace, țoale.

trancanale s. pl. v. BOARFE. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. TROACE. ȚOALE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trancaná, trancanále, s.f. (pop.; înv.) 1. vorbă goală; fleacuri. 2. (la pl.) lucruri casnice mărunte; catrafuse.

Intrare: trancana
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trancana
  • trancanaua
plural
  • trancanale
  • trancanalele
genitiv-dativ singular
  • trancanale
  • trancanalei
plural
  • trancanale
  • trancanalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • trăncănăi
  • trăncănăile
genitiv-dativ singular
plural
  • trăncănăi
  • trăncănăilor
vocativ singular
plural
Intrare: trăncăna
trăncăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

trancana trăncănăi

  • 1. Vorbe goale.
    exemple
    • D-aste vorbe d-ale tale, Gogoșele, trancanale, Sîntem sătui de ajuns. PANN, P. V. III 95.
      surse: DLRLC
  • 2. Lucruri casnice mărunte (îngrămădite, aruncate în dezordine).
    exemple
    • Hai să adunăm ale trăncănăi de pe afară... că la noapte o să ningă. PAMFILE, VĂZD. 12.
      surse: DLRLC

etimologie: