TRANCANALE s. f. pl. (Și în forma trăncănăi) 1. Vorbe goale, palavre. D-aste vorbe d-ale tale, Gogoșele, trancanale, Sîntem sătui de ajuns. PANN, P. V. III 95. 2. Lucruri casnice mărunte (îngrămădite, aruncate în dezordine); catrafuse, cioveie. Hai să adunăm ale trăncănăi de pe afară... că la noapte o să ningă. PAMFILE, VĂZD. 12. – Variantă: trăncănăi (ISPIRESCU, L. 390) s. f. pl.