11 definiții pentru tramcar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAMCÁR, tramcare, s. n. Vehicul tras de cai, folosit odinioară în orașe pentru transportul în comun. – Din engl. tram-car.

TRAMCÁR, tramcare, s. n. Vehicul tras de cai, folosit odinioară în orașe pentru transportul în comun. – Din engl. tram-car.

tramcar sn [At: CARAGIALE, O. I, 278 / V: (fer) ~al, (înv) ~anc~ / Pl: ~e / E: eg tram-car] (Înv) Vehicul tras de cai, folosit în orașe pentru transportul în comun.

TRAMCÁR, tramcare, s. n. Mijloc de locomoție, folosit odinioară pentru transporturile în comun și alcătuit dintr-un vehicul mare tras de cai. Trecea, în hurducături, ca o corabie sau ca o cămilă stîrnind pulberea șoselei... tramcarul lui Toma Blîndu, ducînd lumea la Moși. PAS, Z. I 18. Vagoane de tramvai galbene și albastre, tramcare, trăsuri boierești... biciclete și lume multă pe jos. CARAGIALE, O. II 168.

TRAMCÁR s.n. Vehicul tras de cai, folosit în trecut pentru transportul în comun, în orașe. [< engl. tram-car].

TRAMCÁR s. n. vehicul tras de cai, în trecut, pentru transportul în comun, în orașe. (< engl. tram-car)

TRAMCÁR ~e n. Vehicul tras de cai, folosit, în trecut, pentru transportul orășenesc în comun. /<engl. tram-car

tramcar n. trăsură mare de transportat, dar care nu umblă pe șine.

*tramcár și trancár n., pl. e (d. tram- din tramway și car). Un fel de vagon de tranvaĭ (maĭ mare de cît omnibusu) tras de caĭ pe drum simplu și fără șine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tramcár s. n., pl. tramcáre

tramcár s. n., pl. tramcáre

Intrare: tramcar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tramcar
  • tramcarul
  • tramcaru‑
plural
  • tramcare
  • tramcarele
genitiv-dativ singular
  • tramcar
  • tramcarului
plural
  • tramcare
  • tramcarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)