13 definiții pentru trambulină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAMBULÍNĂ, trambuline, s. f. 1. (La natație) Instalație prevăzută cu un postament și un dispozitiv de care se fixează o scândură elastică, servind pentru sărituri artistice în apă. 2. (La schi) Instalație în forma unei pante, servind la executarea săriturii în lungime. – După germ. Trampoline.

TRAMBULÍNĂ, trambuline, s. f. 1. (La natație) Dispozitiv alcătuit dintr-un postament pe care este fixată la un capăt o scândură orizontală foarte flexibilă, de pe care se sare în apă. 2. (La schi) Construcție în plan înclinat terminată cu o platformă elastică, de pe care sportivii își iau elanul spre a zbura cât mai departe. – După germ. Trampoline.

TRAMBULÍNĂ, trambuline, s. f. Dispozitiv pentru sărituri, folosit la gimnastică, înot, schi. Schiorii se azvîrlă de pe trambuline în vid. BOGZA, C. O. 58.

TRAMBULÍNĂ s.f. Instalație specială pentru sărituri în apă, cu schiurile etc. [< germ. Trampoline, cf. it. trampolino].

TRAMBULÍNĂ s. f. instalație specială pentru sărituri în apă, cu schiurile etc. (după germ. Trampolin, it. trampolino)

TRAMBULÍNĂ ~e f. sport 1) Instalație specială de pe care sportivii execută sărituri în apă. 2) Pantă la schi folosită la săriturile în lungime. [G.-D. trambulinei] /<germ. Trampoline, it. trampolino

trambulină f. scândură înclinată de pe care se saltă în apă la înnotat. [Cf. it. TRAMPOLINO].

*trampolin n., pl. e (it. trampolino și trampellino [de unde și fr. tremplin], d. trámpoli, picĭoroange, trampolare, a merge pe picĭoroange; ngr. trambála [scris -mpála], legănătoare, scaun în care te legenĭ. V. trambalez, trapă, draghină). Scîndură care, fiind fixată la un capăt, ĭar la cel-lalt liberă, se leagănă și te aruncă în sus cînd sarĭ de pe ĭa. Fig. A servi cuĭva de trampolin, a-ĭ ajuta să se înalțe (maĭ ales în politică). – Și trambulínă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trambulínă s. f., g.-d. art. trambulínei; pl. trambulíne

trambulínă s. f., g.-d. art. trambulínei; pl. trambulíne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trambulínă (-ne), s. f. – Aparat de gimnastică care servește la sărituri. – Var. trampolin(ă). It. trampolino, cf. germ. Trampolin.

Intrare: trambulină
trambulină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trambuli
  • trambulina
plural
  • trambuline
  • trambulinele
genitiv-dativ singular
  • trambuline
  • trambulinei
plural
  • trambuline
  • trambulinelor
vocativ singular
plural