TRAHEOTOMIE, traheotomii, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se secționează peretele anterior al traheii și se introduce o canulă traheală, cu scopul de a restabili respirația în cazurile grave de sufocație. [Pr.: -he-o-] – Din fr. trachéotomie.

traheotomie [At: ALECSANDRI, S. 166 / P: ~he-o~ / S și: (înv) ~ache~ / Pl: -iz / E: fr trachéotomie] (Med) Intervenție chirurgicală prin care se face o incizie în partea superioară a traheii (1), în scopul de a permite pe această cale respirația.

TRAHEOTOMIE, traheotomii, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în deschiderea peretelui anterior al traheii și în introducerea unei canule traheale, cu scopul de a restabili respirația unui bolnav care prezintă simptome grave de sufocație. [Pr.: -he-o-] – Din fr. trachéotomie.

TRAHEOTOMIE s. f. Intervenție chirurgicală care constă în deschiderea peretelui anterior al traheii și introducerea unei canule traheale, cu scopul de a restabili respirația unui bolnav care prezintă simptome grave de sufocație.

TRAHEOTOMIE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală constînd în deschiderea traheii. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. trachéotomie, cf. gr. tracheia – trahee, tome – tăietură].

TRAHEOTOMIE s. f. deschidere chirurgicală a traheii pentru a restabili respirația. (< fr. trachéotomie)

TRAHEOTOMIE ~i f. med. Intervenție chirurgicală constând în deschiderea traheii (pentru a face posibilă respirația). /<fr. trachéotomie

*traheotomíe f. (d. traheĭe și -tomie din ana-tomie). Operațiune chirurgică pin care se taĭe (se deschide) traheĭa.

traheotomie s. f., art. traheotomia, g.-d. art. traheotomiei; pl. traheotomii, art. traheotomiile (desp. -mi-i-)

traheotomie s. f., art. traheotomia, g.-d. art. traheotomiei; pl. traheotomii, art. traheotomiile

traheotomie s. f. (sil. -he-o-), art. traheotomia, g.-d. art. traheotomiei; pl. traheotomii, art. traheotomiile

traheotomie, -miei gen. a.

TRAHEO- „trahee, traheal; aspru, rugos”. ◊ gr. trakheia „trahee” > fr. trachéo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. traheo-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., tumoare gazoasă situată la gît; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante superioare care posedă un țesut conducător bine dezvoltat, cuprinzînd pteridofitele, gimnospermele și angiospermele; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere a cartilajului traheal; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a traheii; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a traheii în caz de strîmtare patologică; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a traheii; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se examinează traheea; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen radiologic al traheii; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a traheii; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în traheotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a traheii.