12 definiții pentru tragicomedie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAGICOMEDÍE, tragicomedii, s. f. 1. Specie a genului dramatic în care desfășurarea conflictului tragic este contrapunctată cu elemente comice, iar deznodământul este fericit. 2. Amestec de întâmplări serioase și amuzante. – Din fr. tragi-comédie, lat. tragicomoedia.

TRAGICOMEDÍE, tragicomedii, s. f. 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic, în care conflictele fundamentale, grave, profunde, însoțite de unele incidente comice, sunt rezolvate printr-un deznodământ fericit. 2. Fig. Întâmplare care prezintă un amestec de elemente tragice și elemente comice. – Din fr. tragi-comédie, lat. tragicomoedia.

TRAGICOMEDÍE, tragicomedii, s. f. 1. Operă dramatică cu subiect patetic, dar cu deznodămînt și incidente comice. 2. Fig. Întîmplare care prezintă un amestec de elemente serioase cu altele hazlii.

TRAGICOMEDÍE s.f. 1. Operă dramatică în care elementele tragice sunt îmbinate cu cele comice, având însă un deznodământ fericit. 2. (Fig.) Întâmplare care prezintă un amestec de elemente serioase și hazlii. [Gen. -iei. / cf. fr. tragi-comédie, it. tragicommedia, lat. tragicomoedia].

TRAGICOMEDÍE s. f. 1. operă dramatică în care elementele tragice se îmbină cu incidente comice, având un deznodământ fericit. 2. (fig.) întâmplare care prezintă un amestec de elemente serioase și hazlii. (< fr. tragi-comédie, lat. tragicomoedia)

TRAGICOMEDÍE ~i f. 1) Operă dramatică în care tragicul și comicul se îmbină (deznodământul fiind fericit). 2) Întâmplare în care elementele triste se împletesc cu cele vesele. [G.-D. tragicomediei] /<fr. tragi-comédie, lat. tragicomoedia

*tragicomedíe f. (din tragic și comedie; lat. tragicomoédia; fr. tragi-comédie, it. sp. tragicomédia). Tragedie amestecată cu incidente comice și fără sfîrșit tragic: Cidu luĭ Corneille e o tragicomedie. Fig. Amestec de lucrurĭ serioase și comice. – Se poate scrie și tragi-comedie.

tragi-comedie f. 1. tragedie amestecată cu incidente comice și al cării desnodământ nu este funest; 2. fig. amestec de lucruri serioase și comice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tragicomedíe s. f., art. tragicomedía, g.-d. art. tragicomedíei; pl. tragicomedíi, art. tragicomedíile

tragicomedíe s. f. comedie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRAGICOMEDIE (< fr. tragi-comédie < lat. tragicomoedia) Specie a genului dramatic în acțiunea căreia tragicul se îmbină cu comicul, dar care are un deznodămînt fericit – un fel de tragedie cu deznodământ satisfăcător. Apărută cu puțin în urma tragediei clasice – secolul al XVI-lea – tragicomedia s-a bucurat în Franța, vreme de un veac, de un deosebit succes. Unii cercetători văd în ea o specie hibridă a genului dramatic, cu intrigă adesea complicată, abundentă în scene comice, o superficială pătrundere a psihologiei personajelor.

Intrare: tragicomedie
tragicomedie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tragicomedie
  • tragicomedia
plural
  • tragicomedii
  • tragicomediile
genitiv-dativ singular
  • tragicomedii
  • tragicomediei
plural
  • tragicomedii
  • tragicomediilor
vocativ singular
plural