2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRACT, tracturi, s. n. (Anat.) Ansamblu de fibre sau de organe care urmează unul după celălalt, alcătuind un sistem. [Var.: tráctus s. n.] – Din fr., lat. tractus.

tract3 sn [At: SCL 1977, 189 / Pl: ~e / E: fr tract, eg tract] (Iuz) 1-2 Foaie (sau broșură) de propagandă.

tract2 sn [At: PARHON, B. 166 / V: (înv) ~us / Pl: ~uri / E: lat tractus] (Med) Ansamblu de țesuturi sau de organe care se înlănțuie, formând un sistem.

tract1 sn [At: CANTEMIR, HR. 67 / V: (înv) ~aht, ~așt / Pl: ~uri / E: lat tradus, ger Trakt, pn trakt] (Înv) 1 Unitate administrativ teritorială Si: district, regiune, ținut. 2 (Rar) Etaj al unei case. 3 Cale importantă de comunicație. 4 Drum (urmat de cineva). 5 Circulație (a persoanelor și a animalelor).

TRACT, tracturi, s. n. (Învechit și arhaizant) Drum mare, șosea, cale. Moldova se găsea în mare parte goală pe tracturile cele mari. SADOVEANU, Z. C. 71. ♦ Circulație, trafic de persoane și de animale. În jurul lespedei ș-a jgheabului o mlaștină, bine frămîntată de copite și picioare, era dovadă a tractului bogat și neîntrerupt cătră luminatul scaun al Moldovei. SADOVEANU, Z. C. 94.

TRACT s.n. 1. Foaie sau broșură de propagandă. 2. V. tractus. [< fr., engl. tract].

TRACT s. n. (Mold.) 1. Ținut, regiune, district. Funtamenturile s-au aruncat pre unde acum iaste . . . Hesia, Mesnia și tot tractul carele cu numele Franconiii să cunoaște. CANTEMIR, HR.' 2. Cale de comunicație importantă. Purcegînd cu oastea spre răsărit și luînd tractul de pe ceea parte de Dunăre . . pre toti i-au biruit. CANTEMIR, HR. Etimologie: lat. tractus, germ. Trakt, pol. trakt. Cf. varmeghie; șleah.

tract n., pl. urĭ (rus. pol. germ. trakt, d. lat. tractus, prelungire, șir, întindere de drum). Sec. 18-19. Șleah, drum mare și lung. – Și traht (după rus.). V. traĭect și hățaș.

TRÁCTUS s. n. (Anat.) Ansamblu de fibre sau de organe care urmează unul după celălalt, alcătuind un sistem – Din fr., lat. tractus.

TRÁCTUS s.n. (Anat.) Ansamblu de fibre sau de organe care sunt dispuse în serie. [Var. tract s.n. / < fr., lat. tractus].

TRÁCTUS s. n. (anat.) ansamblu de fibre sau organe dispuse în serie. (< fr., lat. tractus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tract/tráctus s. n., pl. trácturi/tráctusuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRACT s. v. circulație, trafic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tract (-turi), s. n. – Drum important. Lat. tractum, prin intermediul rus. trakt (Cihac, II, 418). – Der. trata (var. tracta), vb. (a negocia, a dispune; a discuta, a comunica; a se purta, a se comporta; a se supune unui tratament, a numi, a califica; a ospăta, a cinsti), din it. trattare, fr. traiter și var. înv. după lat. tractare; trată, s. f. (cambie), din it. tratta; tratat (var. înv. tractat), s. n., din it. trattato și mai înainte (sec. XVIII) din pol., rus. traktat; tratație, s. f. (ospăț, invitație); tratament, s. n., după fr. traitment; tractir, s. n. (han, birt; bordel, casă de toleranță), din rus. traktir < it. trattoria (Cihac, II, 418; Sanzewitsch 211); tractirgiu, s. m. (hangiu, birtaș), în Mold.; tractament, s. n. (rezoluție, dispoziție; invitație, ospăț), din germ. Traktament (Tiktin), sec. XIX, înv.; tractirui, vb. (a trata, a discuta, a dezbate), înv., din germ. traktieren; maltrata, vb., din fr. maltraiter.

arată toate definițiile

Intrare: tract (anat.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tract
  • tractul
  • tractu‑
plural
  • tracturi
  • tracturile
genitiv-dativ singular
  • tract
  • tractului
plural
  • tracturi
  • tracturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tractus
  • tractusul
  • tractusu‑
plural
  • tractusuri
  • tractusurile
genitiv-dativ singular
  • tractus
  • tractusului
plural
  • tractusuri
  • tractusurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tract (drum)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tract
  • tractul
  • tractu‑
plural
  • tracturi
  • tracturile
genitiv-dativ singular
  • tract
  • tractului
plural
  • tracturi
  • tracturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tract (anat.) tractus

  • 1. anatomie Ansamblu de fibre sau de organe care urmează unul după celălalt, alcătuind un sistem.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

tract (drum)

  • exemple
    • Moldova se găsea în mare parte goală pe tracturile cele mari. SADOVEANU, Z. C. 71.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Circulație, trafic de persoane și de animale.
      exemple
      • În jurul lespedei ș-a jgheabului o mlaștină, bine frămîntată de copite și picioare, era dovadă a tractului bogat și neîntrerupt cătră luminatul scaun al Moldovei. SADOVEANU, Z. C. 94.
        surse: DLRLC

etimologie: