14 definiții pentru „tracțiune”   declinări

TRACȚIÚNE, tracțiuni, s. f. Acțiunea de exercitare a unei forțe asupra unui vehicul pentru a-l aduce și a-l menține în stare de mișcare; forță care pune în mișcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. traction.

TRACȚIÚNE, tracțiuni, s. f. Acțiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forțe exterioare (animale sau mecanice); forță care pune în mișcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. traction.

TRACȚIÚNE, tracțiuni, s. f. 1. Acțiunea de deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forțe aplicate la partea lui anterioară; forță care pune în mișcare un vehicul. [Duțu] rîvnea la un vehicul cu tracțiune mecanică. C. PETRESCU, A. 310. 2. Forță pe care un organ de propulsie (motor etc.) o exercită asupra unui sistem tehnic (autovehicul etc.) pentru a-l pune sau a-l menține în mișcare; mișcare a vehiculelor terestre sub acțiunea acestor forțe.

tracțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tracțiúnii; pl. tracțiúni

tracțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. tracțiúnii; pl. tracțiúni

TRACȚIÚNE s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forțe aplicate la partea lui dinainte; forță care pune în mișcare un vehicul. 2. (Impr.) Solicitarea la întindere a unui corp. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. traction, lat. tractio < trahere – a trage].

TRACȚIÚNE s. f. 1. deplasare înainte a unui vehicul cu ajutorul unei forțe exterioare. ♦ forță de ~ = forță care pune în mișcare un vehicul. 2. (în teoria elasticității) mod de lucru al unui corp supus acțiunii unei forțe care tinde a-l lungi. 3. mișcare de gimnastică, ridicarea corpului suspendat de o bară, de inele etc. sau întins pe sol, cu ajutorul brațelor. 4. (ferov.) serviciu care dirijează locomotivele și personalul de conducere. (< fr. traction)

TRACȚIÚNE ~i f. 1) Deplasare a unui vehicul prin aplicarea unei forțe (animale sau mecanice). 2) Forță care provoacă deplasarea unui vehicul. [G.-D. tracțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. traction

tracțiune f. 1. acțiunea unei forțe ce trage un corp mobil: tracțiunea unei locomobile; 2. la căile ferate, tot ce privește serviciul de mișcare al vagoanelor: șef de tracțiune.

*tracțiúne f. (lat. tráctio, -ónis, d. trahere, tractum, a trage. V. a-, con-, dis-, ex- și subs-tracțiune). Acțiunea de a trage (căruțe, vagoane): tracțiune cu caĭ, cu abur, electrică. Serviciu transporturilor (la căile ferate). Tracțiunea ritmică a limbiĭ, tragerea și lăsarea înapoĭ a limbiĭ la înecațĭ și asfixiațĭ ca să înceapă a răsufla.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TRACȚIUNE cea mai importantă caracteristică a motorului cu reacție, obținută din relația T=Cv Ga/g (la punct fix) sau T=(Cv-V) Ga/g (în zbor), T fiind tracțiunea în dN, Ga – debitul de aer în Kg/s, Gv – viteza gazelor la ieșirea din ajutajul reactiv în m/s, V – viteza avionului în m/s, g – accelerația gravitațională = 9,81 m/s2.

covor de tracțiune, (engl.= tractive current) sectorul din baza unui curent de apă sau aer, caracterizat printr-o mare densitate a elementelor transportate. C.t. se interpune între curent și patul său, protejându-l pe acesta din urmă de eroziune; în cadrul c.t. clastele sunt deplasate prin variate moduri de transport: rostogolire, saltație și suspensie densă.

FORȚĂ SPECIFICĂ DE TRACȚIUNE produsul dintre presiunea de frânare a gazelor în secțiunea minimă a ajutajului și suprafața acestei secțiuni, raportat la debitul propulsantului care trece prin ea. Valoarea forței specifice de tracțiune este egală cu produsul dintre impulsul specific al motoarelor cu reacție (v.) și densitatea propergolului (v.).

REVERSARE A TRACȚIUNII inversarea sensului de tracțiune a unui motor de aviație în scopul frânării rapide a aeronavei. În cazul propulsiei prin elice reversarea tracțiunii se obține prin inversarea pasului, în timp ce la propulsoarele reactive se recurge la retroversorii de jet (v.). Sin. reversie.