8 definiții pentru trabant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trabant sm [At: IC. LUM. (1841), 331/27 / Pl: ~nți / E: ger Trabant, it trabante, fr traban] (Înv) 1 (Lpl) Corp de gardă format din pedestrași (înarmați cu halebarde), recrutați dintre străini. 2 (Lsg) Soldat dintr-un trabant (1) Si: (înv) dorobanț. 3 Însoțitor (al unui principe, al unui șef militar). 4 (Ast) Satelit al unei planete. 5 (Pgn; rar) Corp ceresc Si: astru.

TRABÁNT, trabanți, s. m. (Germanism învechit) Soldat din garda unui principe; halebardier. Erau atunci în garnizoană 2000 trabanți. BĂLCESCU, O. II 268.

TRABÁNT, trabanți, s. m. (Germanism înv.) Soldat din garda unui principe; halebardier. – Germ. Trabant.

trabant m. 1. dorobanț: companii de trabanți BĂLC.; 2. Astr. satelit. [Nemț. TRABANT (v. dorobanț)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trabánt s. m., pl. trabánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRABÁNT s. v. halebardier.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trabánt s.m. (înv.) 1. soldat infanterist; dorobanț. 2. satelit.

Intrare: trabant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trabant
  • trabantul
  • trabantu‑
plural
  • trabanți
  • trabanții
genitiv-dativ singular
  • trabant
  • trabantului
plural
  • trabanți
  • trabanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)