trabant sm [At: IC. LUM. (1841), 331/27 / Pl: ~nți / E: ger Trabant, it trabante, fr traban] (Înv) 1 (Lpl) Corp de gardă format din pedestrași (înarmați cu halebarde), recrutați dintre străini. 2 (Lsg) Soldat dintr-un trabant (1) Si: (înv) dorobanț. 3 Însoțitor (al unui principe, al unui șef militar). 4 (Ast) Satelit al unei planete. 5 (Pgn; rar) Corp ceresc Si: astru.