6 definiții pentru trăsneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂSNEÁLĂ, trăsneli, s. f. (Fam.) 1. Trăsnaie. 2. Nebunie (1). – Trăsni + suf. -eală.

TRĂSNEÁLĂ, trăsneli, s. f. (Fam.) 1. Trăsnaie. 2. Nebunie (1). – Trăsni + suf. -eală.

trăsnea sf [At: POLIZU / V: (reg) ~nea / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~eli / E: trăsni1 + -eală] 1 (Pfm) Lovire cu putere (și pe neașteptate) a cuiva sau a ceva Si: (pfm) trăsnire1 (1), (reg) trăsnit1 (1), (înv) trăsnitură1 (1). 2-5 (Pfm) Trăsnaie (1-2, 4-5). 6 (Reg) Capriciu (1). 7 (Reg) Furie (1). 8 (Reg; fîg) Beție (3).

TRĂSNEÁLĂ, trăsneli, s. f. Toană rea, nebunie.

trăsneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăsni. Fig. Iron. Beție: bolnav de trăsneală!


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂSNEÁLĂ s. v. bazaconie, nazbâtie, poznă, ștrengărie, trăsnaie.

trăsnea s. v. BAZACONIE. NĂZBÎTIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE. TRĂSNAIE.

Intrare: trăsneală
trăsneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsnea
  • trăsneala
plural
  • trăsneli
  • trăsnelile
genitiv-dativ singular
  • trăsneli
  • trăsnelii
plural
  • trăsneli
  • trăsnelilor
vocativ singular
plural

trăsneală familiar

etimologie:

  • Trăsni + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09