trăsneală sf [At: POLIZU / V: (reg) ~nea / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~eli / E: trăsni¹ + -eală] 1 (Pfm) Lovire cu putere (și pe neașteptate) a cuiva sau a ceva Si: (pfm) trăsnire¹ (1), (reg) trăsnit¹ (1), (înv) trăsnitură¹ (1). 2-5 (Pfm) Trăsnaie (1-2, 4-5). 6 (Reg) Capriciu (1). 7 (Reg) Furie (1). 8 (Reg; fîg) Beție (3).