11 definiții pentru trăsnaie

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie.

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie.

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă năstrușnică, necugetată; năzbîtie, poznă. Am făcut colo în spital o trăsnaie. CAMILAR, N. 92. Cît eram mai tînăr, făceam pe fiecare lună cîte o trăsnaie. D. ZAMFIRESCU, R. 96.

trăsnáie s. f., art. trăsnáia, g.-d. art. trăsnắii; pl. trăsnắi, art. trăsnắile

trăsnáie s. f., art. trăsnáia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi

TRĂSNÁIE s. 1. v. poznă. 2. v. năzbâtie.

TRĂSNÁIE ~ăi f. 1) Faptă neobișnuită prin caracterul ei ciudat. A face ~ăi. 2) Idee sau născocire năstrușnică. [G.-D. trăsnăii] /a trăsni + suf. ~aie

trăsnaie f. idee venită pe neașteptate, toană. [Tras din trăsnì].

trăsnáĭe f., pl. ăĭ (d. a trăsni. Cp. cu toană). Ideĭe care-țĭ trăsnește pin minte, gust subit și extravagant. Poznă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TRĂSNAIE s. 1. boroboață, ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ ai mai făcut?) 2. bazaconie, năzbîtie, poznă, ștrengărie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

trăsnaie, trăsnăi s. f. 1. (intl.) spargere 2. năzbâtie, poznă

Intrare: trăsnaie
trăsnaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trăsnaie trăsnaia
plural trăsnăi trăsnăile
genitiv-dativ singular trăsnăi trăsnăii
plural trăsnăi trăsnăilor
vocativ singular
plural