13 definiții pentru trăsnaie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie.

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie.

trăsnaie sf [At: BARCIANU / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~năi / E: trăsni1 + -aie] (Pfm) 1 Idee năstrușnică, extravagantă Si: (pfm) trăsneală (2), (înv) plesnaie. 2 Născocire ciudată Si: fantezie, (pfm) trăsneală (3). 3 (Îe) A-i veni (cuiva) o ~ A-i trece cuiva prin minte o idee năstrușnică. 4 Faptă necugetată Si: nebunie, prostie, (pfm) trăsneală (4). 5 Faptă necugetată Si: năzbâtie, (pfm) trăsneală (5). 6 (Arg) Furt prin spargere.

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă năstrușnică, necugetată; năzbîtie, poznă. Am făcut colo în spital o trăsnaie. CAMILAR, N. 92. Cît eram mai tînăr, făceam pe fiecare lună cîte o trăsnaie. D. ZAMFIRESCU, R. 96.

TRĂSNÁIE ~ăi f. 1) Faptă neobișnuită prin caracterul ei ciudat. A face ~ăi. 2) Idee sau născocire năstrușnică. [G.-D. trăsnăii] /a trăsni + suf. ~aie

trăsnaie f. idee venită pe neașteptate, toană. [Tras din trăsnì].

trăsnáĭe f., pl. ăĭ (d. a trăsni. Cp. cu toană). Ideĭe care-țĭ trăsnește pin minte, gust subit și extravagant. Poznă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trăsnaie s. f., art. trăsnaia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi

trăsnaie s. f., art. trăsnaia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi, art. trăsnăile

trăsnáie s. f., art. trăsnáia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRĂSNÁIE s. 1. v. poznă. 2. v. năzbâtie.

TRĂSNAIE s. 1. boroboață, ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ ai mai făcut?) 2. bazaconie, năzbîtie, poznă, ștrengărie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trăsnaie, trăsnăi s. f. 1. (intl.) spargere 2. năzbâtie, poznă

Intrare: trăsnaie
trăsnaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsnaie
  • trăsnaia
plural
  • trăsnăi
  • trăsnăile
genitiv-dativ singular
  • trăsnăi
  • trăsnăii
plural
  • trăsnăi
  • trăsnăilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăsnaie, trăsnăisubstantiv feminin

  • 1. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am făcut colo în spital o trăsnaie. CAMILAR, N. 92. DLRLC
    • format_quote Cît eram mai tînăr, făceam pe fiecare lună cîte o trăsnaie. D. ZAMFIRESCU, R. 96. DLRLC
    • 1.1. Idee năstrușnică; născocire ciudată. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Trăsni + sufix -aie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.