10 definiții pentru trăsnaie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie.

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie.

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă năstrușnică, necugetată; năzbîtie, poznă. Am făcut colo în spital o trăsnaie. CAMILAR, N. 92. Cît eram mai tînăr, făceam pe fiecare lună cîte o trăsnaie. D. ZAMFIRESCU, R. 96.

TRĂSNÁIE ~ăi f. 1) Faptă neobișnuită prin caracterul ei ciudat. A face ~ăi. 2) Idee sau născocire năstrușnică. [G.-D. trăsnăii] /a trăsni + suf. ~aie

trăsnaie f. idee venită pe neașteptate, toană. [Tras din trăsnì].

trăsnáĭe f., pl. ăĭ (d. a trăsni. Cp. cu toană). Ideĭe care-țĭ trăsnește pin minte, gust subit și extravagant. Poznă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăsnáie s. f., art. trăsnáia, g.-d. art. trăsnắii; pl. trăsnắi, art. trăsnắile

trăsnáie s. f., art. trăsnáia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂSNÁIE s. 1. v. poznă. 2. v. năzbâtie.

TRĂSNAIE s. 1. boroboață, ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ ai mai făcut?) 2. bazaconie, năzbîtie, poznă, ștrengărie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trăsnaie, trăsnăi s. f. 1. (intl.) spargere 2. năzbâtie, poznă

Intrare: trăsnaie
trăsnaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsnaie
  • trăsnaia
plural
  • trăsnăi
  • trăsnăile
genitiv-dativ singular
  • trăsnăi
  • trăsnăii
plural
  • trăsnăi
  • trăsnăilor
vocativ singular
plural