2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trântore sm vz trântor

TRẤNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ.

TRẤNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ.

trântor sm [At: CANTEMIR, IST. 164 / V: (îrg) ~tur, (reg) ~ndor, ~tăr, ~on, ~e, ~ture, ~tuv, ~tură sf / Pl: ~i / E: ns cf trânt2] 1 Masculul albinei. 2 (Fam; fig) Persoană care nu vrea să muncească și care trăiește din munca altora Si: leneș. 3 (Ent; reg) Muscă-de-cal (Gastrophilus equi). 4 (Ent; reg; îf trândor) Tăun1 (1) (Tabanus bovinus).

TRÎ́NTOR, trîntori, s. m. Bărbătușul albinei (insectă care nu ia parte la producerea mierii și care, după roit, este exterminată de albinele lucrătoare). Vedeți, zise el, fiece stup are cîte o albină mare, ce se cheamă trîntor... acesta nu face miere, dar cînd e vorba de mîncare, el aleargă cel dintîi. BOLINTINEANU, O. 325. După ce însă s-a isprăvit roitul, albinele se pun și omoară trîntorii. I. IONESCU, M. 383. ♦ Fig. Persoană care nu vrea să muncească și trăiește din munca altora. V. parazit. Apoi, creștin bun, nouă nu ne sînt cu priință trîntorii și șchiopii de la domnie. SADOVEANU, N. P. 29. Cînd trecea pe stradă, vedea atîția trîntori fericiți. VLAHUȚĂ, O. A. III 146. Pîinea, fierul o rodește, Tot cu fierul ne-o păstrăm; Ea e-a celui ce-o muncește, Trîntorilor n-o mai dăm. BOLLIAC, O. 204.

TRÂNTOR ~i m. 1) Bărbătușul albinei. 2) fig. Bărbat care nu vrea să muncească și trăiește pe socoteala altora. /<sl. trontu

trântor m. 1. albină mare sau bărbătească care nu lucrează, ci mănâncă numai (Crabro): trântorii n’au ac; 2. fig. leneș. [Slav. TRǑTŬ, bondar].

trî́ntor m. (bg. trŭntol, trŭtol, sîrb. trut, a. î., d. vsl. trontŭ, gărgăun, bondar. V. trînd). Masculu albineĭ. Fig. Om leneș, parazit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÂNTOR adj., s. 1. adj., s. v. leneș. 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare și ~.)

TRÎNTOR adj., s. 1. adj., s. indolent, leneș, puturos, trîndav, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin. Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.) 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare și ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trîntór (-ri), s. m.1. Masculul albinei. – 2. Parazit, leneș. Sl. trątŭ „bondar” (Cihac, II, 422; Byhan 340; Tiktin), cf. sb. trut, pol. trąd „trîntor”. – Der. trîntori, vb. (a distruge trîntorii dintr-un stup).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trântor, trântori s. m. 1. (prst., înv.) medic angajat să îngrijească în mod constant personalul unui bordel. 2. membru al unui echipaj al poliției rutiere, dotat cu un radar, care aplică amenzi pentru depășirea vitezei legale.

Intrare: trântore
trântore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trântor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trântor
  • trântorul
  • trântoru‑
plural
  • trântori
  • trântorii
genitiv-dativ singular
  • trântor
  • trântorului
plural
  • trântori
  • trântorilor
vocativ singular
  • trântorule
  • trântore
plural
  • trântorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trântor

  • 1. Masculul albinei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vedeți, zise el, fiece stup are cîte o albină mare, ce se cheamă trîntor... acesta nu face miere, dar cînd e vorba de mîncare, el aleargă cel dintîi. BOLINTINEANU, O. 325.
      surse: DLRLC
    • După ce însă s-a isprăvit roitul, albinele se pun și omoară trîntorii. I. IONESCU, M. 383.
      surse: DLRLC
  • 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Apoi, creștin bun, nouă nu ne sînt cu priință trîntorii și șchiopii de la domnie. SADOVEANU, N. P. 29.
      surse: DLRLC
    • Cînd trecea pe stradă, vedea atîția trîntori fericiți. VLAHUȚĂ, O. A. III 146.
      surse: DLRLC
    • Pîinea, fierul o rodește, Tot cu fierul ne-o păstrăm; Ea e-a celui ce-o muncește, Trîntorilor n-o mai dăm. BOLLIAC, O. 204.
      surse: DLRLC

etimologie: