2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a intoxica, de a otrăvi; otrăvitor. 2. S. n. Otravă. – Din fr. toxique.

toxic, ~ă [At: DRLU / V: (înv) tosic (S și: tossic) a, sf / Pl: ~ici, ~ice / E: lat toxicum, fr toxique, it tossico] 1 sn Otravă. 2 a Care are proprietatea de a otrăvi Si: otrăvitor.

TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care poate intoxica, otrăvi; otrăvitor. 2. Otravă. – Din fr. toxique.

TÓXIC, -Ă, toxici, -e, adj. Care poate otrăvi; otrăvitor, veninos. Alături... de substanțele toxice folosite în lupta împotriva insectelor dăunătoare, rozătoarelor și bolilor plantelor, în ultimii ani încep să se întrebuințeze noi metode chimice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 5/1. ♦ (Substantivat, n., rar) Otravă, venin. Fermenții cei mai dulci pot produce toxice primejdioase. CARAGIALE, O. III 165.

TÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. // s.n. Otravă. // (Și în forma tox-, toxi-, toxico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „otrăvitor”, „care are toxine”, „(referitor la) toxine”. [Cf. fr. toxique, it. toxico, lat. toxicum, gr. toxikon – otravă].

TÓXIC1, -Ă I. adj. (despre substanțe) care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. II. s. n. otravă. (< fr. toxique, lat. toxicus)

TÓXIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre substanțe, factori etc.) Care intoxică organismul. Produs ~. /<lat. toxicum, fr. toxique

toxic a. otrăvitor: substanțe toxice. ║ n. otravă, venin.

*tóxic, -ă adj. (vgr. toxikós, de săgeată, de arc; toxikón phármakon, otravă p. săgețĭ; tóxon, arc. V. toapsec). Veninos: substanță toxică. S. n., pl. e. Otravă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tóxic1 adj. m., pl. tóxici; f. tóxică, pl. tóxice

tóxic adj. m., pl. tóxici; f. sg. tóxică, pl. tóxice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÓXIC adj. otrăvitor, (pop.) otrăvicios. (Substanță ~.)

TOXIC adj. otrăvitor, (pop.) otrăvicios. (Substanță ~.)

Toxic ≠ antitoxic, atoxic, netoxic

Intrare: toxic (adj.)
toxic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toxic
  • toxicul
  • toxicu‑
  • toxică
  • toxica
plural
  • toxici
  • toxicii
  • toxice
  • toxicele
genitiv-dativ singular
  • toxic
  • toxicului
  • toxice
  • toxicei
plural
  • toxici
  • toxicilor
  • toxice
  • toxicelor
vocativ singular
plural
Intrare: toxic (s.n.)
toxic2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toxic
  • toxicul
  • toxicu‑
plural
  • toxice
  • toxicele
genitiv-dativ singular
  • toxic
  • toxicului
plural
  • toxice
  • toxicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toxic (adj.)

  • 1. Care are proprietatea de a intoxica, de a otrăvi.
    exemple
    • Alături... de substanțele toxice folosite în lupta împotriva insectelor dăunătoare, rozătoarelor și bolilor plantelor, în ultimii ani încep să se întrebuințeze noi metode chimice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 5/1.
      surse: DLRLC

etimologie:

toxic (s.n.)

etimologie: