5 definiții pentru tovărășiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOVĂRĂȘÍȚĂ, tovărășițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui tovarășă.Tovarășă + suf. -iță.

TOVĂRĂȘÍȚĂ, tovărășițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui tovarășă.Tovarășă + suf. -iță.

tovărășiță sf [At: DONICI, F. II, 21/4 / V: (îvr) ~roș~ / Pl: ~țe / E: tovarăș + -iță] 1-6 (Pop; șhp) Tovarășă (1, 3-4) (dragă) Si: însoțitoare.

TOVĂRĂȘÍȚĂ, tovărășițe, s. f. Diminutiv al lui tovarășă; tovarășă. Trebuie să mărturisesc că aceeași prefacere o vedeam și în tovărășițele mele de drum. GANE, N. III 105. Chem la mine tovărășița ce știi, Și ne suim în cerdacul ce îl ai drept semn cînd vii. CONACHI, P. 239. ◊ Fig. Abia depărta de un palmac lipsa, astă nedespărțită tovărășiță, care-l ținea strîns în înghețatele ei brațe. NEGRUZZI, S. I 206.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tovărășíță (pop.) s. f., g.-d. art. tovărășíței; pl. tovărășíțe

tovărășíță s. f., g.-d. art. tovărășíței; pl. tovărășíțe

Intrare: tovărășiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tovărășiță
  • tovărășița
plural
  • tovărășițe
  • tovărășițele
genitiv-dativ singular
  • tovărășițe
  • tovărășiței
plural
  • tovărășițe
  • tovărășițelor
vocativ singular
  • tovărășiță
  • tovărășițo
plural
  • tovărășițelor

tovărășiță

  • 1. popular Diminutiv al lui tovarășă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Trebuie să mărturisesc că aceeași prefacere o vedeam și în tovărășițele mele de drum. GANE, N. III 105.
      surse: DLRLC
    • Chem la mine tovărășița ce știi, Și ne suim în cerdacul ce îl ai drept semn cînd vii. CONACHI, P. 239.
      surse: DLRLC
    • figurat Abia depărta de un palmac lipsa, astă nedespărțită tovărășiță, care-l ținea strîns în înghețatele ei brațe. NEGRUZZI, S. I 206.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tovarășă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09