torsiune sf [At: MARIN, F. 373 / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr torsion] 1 (Teh) Deplasare relativă a două secțiuni paralele și transversale ale unui obiect solid Si: răsucire. 2 (Med) Luxație. 3 Indice care arată gradul de torsiune (1) al unui material textil. 4 (Mat) Calitate caracteristică a curbelor (din spațiu).

TORSIUNE, torsiuni, s. f. 1. Deplasare relativă a două secțiuni paralele și transversale ale unui obiect solid în jurul unei axe, produsă prin acțiunea a două cupluri opuse, care acționează în planuri paralele; răsucire. Efort de torsiune. 2. Scrîntitură, răsucire. V. contorsiune. – Pronunțat: -si-u-.

TORSIUNE s.f. 1. Răsucire. ♦ (Text.) Indice care arată gradul de torsionare a unui semitort, exprimat prin numărul de răsucituri pe unitatea de lungime. 2. (Mat.) Calitate caracteristică a curbelor (din spațiu). 3. Scrîntitură, luxație. [Pron. -si-u-. / < fr. torsion, cf. lat. torsio < torquere – a răsuci].

TORSIUNE s. f. 1. răsucire. ◊ (text.) indice care arată gradul de torsiune a unui semitort, exprimat prin numărul de răsucituri pe unitatea de lungime. 2. (mat.) calitatea caracteristică a curbelor (din spațiu). 3. scrântitură, luxație. (< fr. torsion, lat. torsio)

TORSIUNE ~i f. 1) tehn. Operație de răsucire a unui material, corp în jurul axei. 2) Traumatism constând din întinderea sau din ruperea ligamentelor unei articulații; entorsă. [Sil. -si-u-] /<fr. torsion

torsiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. torsiunii; pl. torsiuni

torsiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. torsiunii; pl. torsiuni

torsiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. torsiunii; pl. torsiuni

TORSIUNE s. v. răsucire.

TORSIUNE s. v. deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire.

TORSIUNE s. răsucire, (rar) torsionare. (Mișcări de ~ a corpului.)

torsiune s. v. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZARTICULAȚIE. DISLOCARE. LUXARE. LUXAȚIE. SCRÎNTEALĂ. SCRÎNTIRE. SCRÎNTITURĂ. SUCIRE.