2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORÓN2 s. n. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. – Din fr., engl. thoron, germ. Thoron, rus. toron.

TORÓN2 s. n. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. – Din fr., engl. thoron, germ. Thoron, rus. toron.

TORÓN1, toroane, s. n. 1. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. 2. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe drepte. – Din fr. toron.

TORÓN1, toroane, s. n. 1. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. 2. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe drepte. – Din fr. toron.

toron1 sn [At: ENC. TEHN. I, 445 / Pl: ~oane / E: fr toron] 1 Grup de fire (subțiri) răsucite în același sens, folosit la fabricarea frânghiilor, a cablurilor etc. 2 (Aht) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe.

toron2 sns [At: DN2 / E: fr, eg thoron] (Chm) Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului.

TORÓN, toroane, s. n. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fac funii, cabluri etc.

TORÓN s.n. 1. Grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, alcătuind un cablu metalic sau textil. 2. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. 3. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprefețe drepte. [Pl. -oane. / < fr. toron].

TORÓN2 s. n. emanație de toriu, izotop al radonului. (< fr. thoron)

TORÓN1 s. n. 1. grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, un cablu metalic sau textil. 2. (arhit.) ciubuc mare, rotund, la extremitatea unei suprafețe drepte. (< fr. toron)

TORÓN1 ~oáne n. Grup de fire răsucite împreună în același sens, din care se fac funii, cabluri etc. /<fr. toron

TORÓN2 n. chim. Gaz produs la dezintegrarea radioactivă a toriului. /<fr. thoron


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

torón1 (mănunchi de fire) s. n., pl. toroáne

torón (mănunchi de fire) s. n., pl. toroáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TORON grup de fire răsucite (trei) care prin împletirea cu alte toroane alcătuiesc inima unei suspante.

Intrare: toron (gaz)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toron
  • toronul
  • toronu‑
plural
  • toroane
  • toroanele
genitiv-dativ singular
  • toron
  • toronului
plural
  • toroane
  • toroanelor
vocativ singular
plural
Intrare: toron (mănunchi)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toron
  • toronul
  • toronu‑
plural
  • toroane
  • toroanele
genitiv-dativ singular
  • toron
  • toronului
plural
  • toroane
  • toroanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toron (gaz)

  • 1. (numai) singular Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului.
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu simbol Tn
    surse: DOOM 2 DOR

etimologie:

toron (mănunchi)

  • 1. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. arhitectură Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe drepte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: