TORON s.n. 1. Grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, alcătuind un cablu metalic sau textil. 2. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. 3. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprefețe drepte. [Pl. -oane. / < fr. toron].