2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORNÁDĂ1, tornade, s. f. Furtună violentă (în formă de vârtej), care afectează regiuni întinse; vârtej de vânt devastator cu o arie restrânsă, adesea însoțit de ploi torențiale. – Din fr. tornade.

TORNÁDĂ1, tornade, s. f. Furtună violentă (în formă de vârtej), care afectează regiuni întinse; vârtej de vânt devastator cu o arie restrânsă, adesea însoțit de ploi torențiale. – Din fr. tornade.

TORNÁDĂ2, tornade, s. f. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate. – Din fr. tornade.

torna1 sf [At: SADOVEANU, O. XII, 202 / V: (înv) ~do sn / Pl: ~de / E: fr tornade, sp tornado] Furtună violentă (în formă de vârtej), cu viteză foarte mare, însoțită adesea de ploi torențiale, care cuprinde regiuni întinse.

torna2 sf [At: DEX / Pl: ~de / E: fr tornada] Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate.

TORNÁDĂ2, tornade, s. f. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate. – Din fr. tornada.

TORNÁDĂ, tornade, s. f. Trombă terestră în care viteza vîntului este foarte mare și produce stricăciuni.

TORNÁDĂ s.f. 1. Trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. 2. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă. [Var. tornado s.n. / < fr. tornade, cf. sp. tornado – furtună].

TORNÁDĂ1 s. f. trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. (< fr. tornade, sp. tornado)

TORNÁDĂ2 s. f. dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă. (< fr. tornada)

TORNÁDĂ ~e f. Vârtej violent, însoțit adeseori de ploi torențiale, care cuprinde regiuni întinse. /<fr. tornade, sp. tornado


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tornádă s. f., g.-d. art. tornádei; pl. tornáde

tornádă s. f., g.-d. art. tornádei; pl. tornáde

Intrare: tornadă (lit.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torna
  • tornada
plural
  • tornade
  • tornadele
genitiv-dativ singular
  • tornade
  • tornadei
plural
  • tornade
  • tornadelor
vocativ singular
plural
Intrare: tornadă (meteo.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torna
  • tornada
plural
  • tornade
  • tornadele
genitiv-dativ singular
  • tornade
  • tornadei
plural
  • tornade
  • tornadelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tornado
  • tornadoul
  • tornadou‑
plural
  • tornadouri
  • tornadourile
genitiv-dativ singular
  • tornado
  • tornadoului
plural
  • tornadouri
  • tornadourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tornadă (lit.)

  • 1. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

tornadă (meteo.) tornado

  • 1. Furtună violentă (în formă de vârtej), care afectează regiuni întinse; vârtej de vânt devastator cu o arie restrânsă, adesea însoțit de ploi torențiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: