13 definiții pentru toreador


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOREADÓR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). [Pr.: -re-a-] – Din fr. toréador.

TOREADÓR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). [Pr.: -re-a-] – Din fr. toréador.

toreador sm [At: ALEXI, W. / P: ~re-a~ / Pl: ~i / E: fr toréador] Luptător cu taurii într-o coridă Si: torero.

TOREADÓR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). Ca un trufaș toreador M-am înarmat, și în arenă M-am coborît provocător. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 183. – Pronunțat: -re-a-.

TOREADÓR s.m. Luptător cu taurii în jocurile de arenă care se desfășoară în Spania și în sudul Franței; torero. [Pron. -re-a-. / < fr. toréador, cf. sp. torero < toro – taur].

TOREADÓR s. m. luptător cu taurii într-o coridă; torero. (< fr. toréador)

TOREADÓR ~i m. Luptător cu taurii în arenă, la coride. [Sil. -re-a-] /<fr. toréador

toreador m. cel ce se luptă cu taurii, în cursele publice.

*toreadór m. (sp. toreador, d. torear, a te lupta cu tauriĭ). Luptător călare în luptele cu tauriĭ. – Cuv. ob. în Spania e torero, care luptă pe jos și omoară tauru.

feméie-toreadór s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de toreador ◊ Femei-toreador au existat în Spania și în trecut.” Mag. 29 XII 66 p. 3. ◊ „După prima femeie-toreador, acum a apărut și prima femeie-gondolier. Este vorba de venețiana L.B., în vârstă de 22 de ani.” Săpt. 4 X 74 p. 5 //din femeie + toreador//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toreadór (-re-a-) s. m., pl. toreadóri

toreadór s. m. (sil. -re-a-), pl. toreadóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: toreador
  • silabație: to-re-a-dor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toreador
  • toreadorul
  • toreadoru‑
plural
  • toreadori
  • toreadorii
genitiv-dativ singular
  • toreador
  • toreadorului
plural
  • toreadori
  • toreadorilor
vocativ singular
  • toreadorule
plural
  • toreadorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toreador

  • 1. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: torero attach_file un exemplu
    exemple
    • Ca un trufaș toreador M-am înarmat, și în arenă M-am coborît provocător. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 183.
      surse: DLRLC

etimologie: