TORCĂTOR, -OARE, torcători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care toarce (manual sau mecanic). 2. S. f. Mașină sau unealtă pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. -ător.

torcător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: toarce + -ător] 1 smf Persoană care toarce (2) lână, in, cânepă etc. Si: (reg) torcăreasă (1), torcășiță (1). 2 smf Persoană a cărei îndeletnicire este torsul¹ (1-2) Si: (reg) torcăreasă (2), torcășiță (2). 3 smf (Reg; fig; în credințele populare) Ființe supranaturale despre care se crede că torc firul vieții. 4 smf Persoană care lucrează la o mașină de tors¹ 5 sf Mașină de tors¹ (2) fire textile Si: torsătoare. 6 sf (Mar) Torcărie (2). 7 s (Reg) Fir de urzeală care nu încape în spată (și care se face ghem, rămânând pe lângă război) Si: (reg) întorcător, înturnătoare, mânz.

torcătorie sf [At: GOLOGAN, C. R. 107 / Pl: (1) ~ii / E: torcător + -ie] 1 Atelier sau fabrică unde se torc (2) fibre textile Si: filatură. 2 Ramură industrială care se ocupă cu transformarea fibrelor textile în fire Si: filatură.

TORCĂTOR, -OARE, torcători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care toarce (manual sau mecanic). 2. S. f. Mașină sau unealtă pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. -ător.

TORCĂTOARE, torcători, s. f. Unealtă sau mașină pentru torsul materiilor textile.

TORCĂTOR, -OARE, torcători, -oare, s. m. și f. 1. (Numai la f.) Femeie care toarce sau a cărei îndeletnicire este torsul. Împărătesei îi păru bine că feciorul i-a adus o fată atît de harnică, o torcătoare atît de năzdrăvană. RETEGANUL, la CADE. Draga mamei torcătoare, Cînd te-i duce-n șezătoare, Spune-i badei la ureche Că ești tinerică vechie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448. 2. Persoană care lucrează la o mașină de tors.

TORCĂTORIE, torcătorii, s. f. Filatură. Paralel cu construirea topitoriei de in, lîngă Gheorghieni s-a trecut la construirea unei torcătorii de in. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2885.

TORCĂTOARE ~ori f. Mașină pentru toarcerea fibrelor textile; mașină de tors. /a toarce + suf. ~toare

TORCĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor care lucrează la mașina de tors. /a toarce + suf. ~tor

TORCĂTORIE ~i f. Întreprindere industrială unde se torc materiale textile; filatură. [G.-D. torcătoriei] /torcător + suf. ~ie

torcător m. cel ce toarce lână sau bumbac.

torcătór, -oáre adj. Care toarce.

torcătoare¹ (mașină) s. f., g.-d. art. torcătorii; pl. torcători

torcător s. m., pl. torcători

torcătorie s. f., art. torcătoria, g.-d. art. torcătoriei; pl. torcătorii, art. torcătoriile (desp. -ri-i-)

torcătoare² (mașină) s. f., g.-d. art. torcătorii; pl. torcători

torcător s. m., pl. torcători

torcătorie s. f., art. torcătoria, g.-d. art. torcătoriei; pl. torcătorii, art. torcătoriile

torcătoare (mașină) s. f., g.-d. art. torcătorii; pl. torcători

torcător s. m., pl. torcători

torcătorie s. f., art. torcătoria, g.-d. art. torcătoriei; pl. torcătorii, art. torcătoriile

TORCĂTOR s. v. filator.

TORCĂTORIE s. v. filatură.

torcător s. v. FILATOR.

torcătorie^[1] s. v. FILATURĂ. corectat(ă)

torcătór, -oare, torcători, -oare, s.m.f. Unealtă folosită de tâmplar pentru a face găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; coarbă. – Din toarce (DEX).