11 definiții pentru torcător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORCĂTÓR, -OÁRE, torcători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care toarce (manual sau mecanic). 2. S. f. Mașină sau unealtă pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. -ător.

torcător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: toarce + -ător] 1 smf Persoană care toarce (2) lână, in, cânepă etc. Si: (reg) torcăreasă (1), torcășiță (1). 2 smf Persoană a cărei îndeletnicire este torsul1 (1-2) Si: (reg) torcăreasă (2), torcășiță (2). 3 smf (Reg; fig; în credințele populare) Ființe supranaturale despre care se crede că torc firul vieții. 4 smf Persoană care lucrează la o mașină de tors1 5 sf Mașină de tors1 (2) fire textile Si: torsătoare. 6 sf (Mar) Torcărie (2). 7 s (Reg) Fir de urzeală care nu încape în spată (și care se face ghem, rămânând pe lângă război) Si: (reg) întorcător, înturnătoare, mânz.

TORCĂTÓR, -OÁRE, torcători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care toarce (manual sau mecanic). 2. S. f. Mașină sau unealtă pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. -ător.

TORCĂTÓR, -OÁRE, torcători, -oare, s. m. și f. 1. (Numai la f.) Femeie care toarce sau a cărei îndeletnicire este torsul. Împărătesei îi păru bine că feciorul i-a adus o fată atît de harnică, o torcătoare atît de năzdrăvană. RETEGANUL, la CADE. Draga mamei torcătoare, Cînd te-i duce-n șezătoare, Spune-i badei la ureche Că ești tinerică vechie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448. 2. Persoană care lucrează la o mașină de tors.

TORCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor care lucrează la mașina de tors. /a toarce + suf. ~tor

torcător m. cel ce toarce lână sau bumbac.

torcătór, -oáre adj. Care toarce.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

torcătór s. m., pl. torcătóri

torcătór s. m., pl. torcătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: torcător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torcător
  • torcătorul
  • torcătoru‑
plural
  • torcători
  • torcătorii
genitiv-dativ singular
  • torcător
  • torcătorului
plural
  • torcători
  • torcătorilor
vocativ singular
  • torcătorule
plural
  • torcătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

torcător, -oare (persoană) torcătoare

  • 1. Persoană care toarce (manual sau mecanic).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: filator, -oare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Împărătesei îi păru bine că feciorul i-a adus o fată atît de harnică, o torcătoare atît de năzdrăvană. RETEGANUL, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Draga mamei torcătoare, Cînd te-i duce-n șezătoare, Spune-i badei la ureche Că ești tinerică vechie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Toarce + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09