2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORȚIONÁR, -Ă, torționari, -e, adj., s. m. 1. Adj. De tortură. 2. S. m. Persoană care torturează; călău. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. tortionnaire.

torționar, ~ă [At: BARCIANU / P: ~ți-o~ / V: (înv) ~al / Pl: ~i, ~e / E: fr tortionnaire] (Liv) 1-3 a Torturant (1-3). 4-5 smf Torturător (4-5). 6 a Referitor la tortură (3). 7 a De tortură (3). 8 sm (Spc) Călău1 (1).

TORȚIONÁR, -Ă, torționari, -e, adj., s. m. (Livr.) 1. Adj. De tortură. 2. S. m. Persoană care torturează; călău. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. tortionnaire.

TORȚIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură].

TORȚIONÁR, -Ă I. adj. care servește pentru tortură; chinuitor. II. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde. (< fr. tortionnaire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

torționár adj. m., pl. torționári; f. sg. torționáră, pl. torționáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TORȚIONÁR s. v. călău, gâde.

torționar s. v. CĂLĂU. GÎDE.

Intrare: torționară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torționa
  • torționara
plural
  • torționare
  • torționarele
genitiv-dativ singular
  • torționare
  • torționarei
plural
  • torționare
  • torționarelor
vocativ singular
  • torționa
  • torționaro
plural
  • torționarelor
Intrare: torționar (adj.)
torționar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torționar
  • torționarul
  • torționaru‑
  • torționa
  • torționara
plural
  • torționari
  • torționarii
  • torționare
  • torționarele
genitiv-dativ singular
  • torționar
  • torționarului
  • torționare
  • torționarei
plural
  • torționari
  • torționarilor
  • torționare
  • torționarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

torționar (adj.)

  • 1. De tortură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: chinuitor

etimologie:

torționar, -ă (persoană) torționară

  • 1. Persoană care torturează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: călău gâde un exemplu
    exemple
    • Chinuri savante, cum n-au știut să născocească nici călăii inchiziției, nici torționarii subtili ai Chinei. C. PETRESCU, C. V. 169.
      surse: DLRLC

etimologie: