2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPONOMÁSTICĂ s. f. Toponimie (2). – Din fr. toponomastique, germ. Toponomastik.

TOPONOMÁSTICĂ s. f. Toponimie (2). – Din fr. toponomastique, germ. Toponomastik.

toponomastică sf [At: CL 1957, 251 / Pl: (1) ~ici / E: fr toponomastique, ger Toponomastik] 1-2 Toponimie (1-2).

TOPONOMÁSTICĂ s.f. Toponimie (2). [Gen. -cii. / cf. fr. toponomastique, germ. Toponomastik].

TOPONOMÁSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul toponimelor; toponimie. /<fr. toponomastique, germ. Toponomastik

TOPONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la toponomastică. II. s. f. toponimie (2). (< fr. toponomastique, /II/ germ. Toponomastik)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!toponomástică (to-po-/top-o-) s. f., g.-d. art. toponomásticii

toponomástică s. f. (sil. mf. top-), g.-d. art. toponomásticii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOPONOMÁSTICĂ s. v. toponimie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TOPONOMÁSTICĂ s. f. (cf. fr. toponomastique, germ. Toponomastik): v. toponimíe.

Intrare: toponomastică
toponomastică substantiv feminin
  • silabație: top-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toponomastică
  • toponomastica
plural
genitiv-dativ singular
  • toponomastici
  • toponomasticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: toponomastic
toponomastic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toponomastic
  • toponomasticul
  • toponomasticu‑
  • toponomastică
  • toponomastica
plural
  • toponomastici
  • toponomasticii
  • toponomastice
  • toponomasticele
genitiv-dativ singular
  • toponomastic
  • toponomasticului
  • toponomastice
  • toponomasticei
plural
  • toponomastici
  • toponomasticilor
  • toponomastice
  • toponomasticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)