13 definiții pentru toponimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPONIMÍE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie.

TOPONIMÍE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie.

TOPONIMÍE, toponimii, s. f. 1. Totalitatea numelor de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune; nomenclatură topică. Toponimia se moștenește de la un neam la altul. SADOVEANU, O. L. 11. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor de locuri.

TOPONIMÍE s.f. 1. Totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui ținut, ale unei țări etc. 2. Ramură a lingvisticii care studiază numele de locuri; toponomastică. [Gen. -iei. / < fr. toponymie, cf. gr. topos – loc, onoma – nume].

TOPONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unei regiuni, țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază toponimele; toponomastică. 3. parte a morfologiei medicale care indică poziția și locul organelor și al părților anatomice. (< fr. toponymie)

TOPONIMÍE f. 1) Totalitate a denumirilor de localități și locuri (dintr-o regiune sau dintr-o țară). 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul toponimelor; toponomastică. [G.-D. toponimiei] /<fr. toponymie

toponimie f. nomenclatură topică.

*toponimíe f. (vgr. tópos, loc, și ónoma, nume. V. sin-onimie). Numele locurilor, nomenclatura topografică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!toponimíe (to-po-/top-o-) s. f., art. toponimía, g.-d. toponimíi, art. toponimíei

toponimíe s. f. (sil. mf. top-), art. toponimía, g.-d. art. toponimíei; pl. toponimíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOPONIMÍE s. toponomastică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TOPONIMÍE (TOPONOMÁSTICĂ) s. f. (< fr. toponymie, cf. gr. topos „loc” + onoma „nume”): 1. totalitate a numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui ținut, ale unei țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază numele de locuri.

TOP-, v. TOPO-.~algie (v. -algie), s. f., senzație de durere precis localizată; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a unei arii citoarhitectonice corticale; ~onim (v. -onim), s. n., nume de loc; sin. toponimic (2); ~onimic (v. -onimic), adj., s. n., 1. adj., Care aparține toponimiei. 2. s. n., Toponim*; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitate a numelor proprii de locuri ale unei regiuni sau țări. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; sin. toponomastică. 3. Parte a morfologiei medicale care indică poziția și direcția organelor și părților anatomice.

Intrare: toponimie
toponimie substantiv feminin
  • silabație: top-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toponimie
  • toponimia
plural
  • toponimii
  • toponimiile
genitiv-dativ singular
  • toponimii
  • toponimiei
plural
  • toponimii
  • toponimiilor
vocativ singular
plural