tom¹ sn [At: CANTEMIR, HR. 26 / V: (înv) ~os / Pl: ~uri, (înv) ~i sm / E: ngr τόμος, lat tomus, fr tome] 1 Fiecare dintre părțile unei lucrări, ale unei opere de proporții mai întinse, formând adesea o unitate independentă și purtând, de cele mai multe ori, un număr de ordine Si: volum. 2 (Pgn) Operă (literară, științifică) Si: carte.

-tom² [At: DN³ / E: it -tomo, fr -tome] Element secund de compunere savantă cu semnificația „care taie”.

TOM, tomuri, s. n. Volum (II). Vrem să apară patru tomuri pe an. Dacă nu se va putea, vom publica numai două tomuri groase, unul primăvara și altul toamna. CAMIL PETRESCU, O. I 472. Tomuri pe care au visat cine știe ce ochi din toate veacurile și de toate vîrstele. ANGHEL, PR. 18. Pe cînd luna strălucește peste-a tomurilor bracuri. EMINESCU, O. I 132.

-TOM Element secund de compunere savantă cu semnificația „tăietor”, „care taie”. [< it. -tomo, fr. -tome, cf. gr. tome].

TOM s.n. Volum dintr-o carte; (p. ext.) carte, operă. [< fr. tome, it. tomo, lat. tomus].

TOM¹ s. n. volum dintr-o operă de proporții mai întinse; (p. ext.) carte, lucrare. (< fr. tome, lat. tomus)

-TOM² elem. tomo-.

TOM ~uri n. 1) Lucrare tipărită legată sau broșată aparte; carte; volum. 2) Volum dintr-o operă de proporții, în mai multe părți. /<gr. tómos, lat. tomus, fr. tome

tom n. volum ce face parte dintr’o operă tipărită sau manuscrisă.

*tom n., pl. urĭ (vgr. tómos, bucată tăĭată, tom, d. temno, taĭ. V. ana-tomie și timp). Rar. Volum, parte a uneĭ lucrărĭ tipărite și împărțite în maĭ multe cărțĭ din pricina mărimiĭ.

tomo- [At: DN³ / E: fr, it tomo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Tăiere (1). 2 Secțiune.

tomos sn vz tom

TOMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „tăiere”, „secțiune”, „tăietură”. [< fr., it. tomo-, cf. gr. tome].

-TOMIE elem. tomo-.

TOMO-, -TOM, -TOMIE elem. „tăiere”, „incizie”. (< fr. tomo-, -tome, -tomie, cf. gr. tome)

tom s. n., pl. tomuri

tom s. n., pl. tomuri

tom s. n., pl. tomuri

tom (-muri), s. n. – Carte, volum. – Mr. tom. Fr. tome, în mr. din ngr. τόμος.

-TOM „care taie, care segmentează”. ◊ gr. tomos „secționat, tăiat” > fr. -tome, it. -tomo, germ. -tom > rom. -tom.

TOMO- „tăiere, secționare”. ◊ gr. tome „tăiere, secționare” > fr. tomo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. tomo-. □ ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., procedeu medical care constă în fotografierea ecranului radioscopic pe care se proiectează imaginea realizată prin tomografie; ~graf (v. -graf), s. n., aparat cu ajutorul căruia se execută o tomografie; sin. planigraf, radiotom, stratigraf (2); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă radiologică permițînd obținerea de imagini de la diferite adîncimi ale organelor examinate. 2. Clișeu care conține o asemenea imagine; sin. tomogramă; ~gramă (v. -gramă), s. f., tomografie* (2); ~manie (v. -manie), s. f., 1. Tendință maladivă de a executa intervenții chirurgicale. 2. Tendință patologică de a fi supus la intervenții chirurgicale.

MIX, Tom (pe numele adevărat Thomas Edwin (1880-1940), actor american de film. Inițial, artist de circ, a interpretat în cinema tipul cow-boy-ului justițiar și simpatic. totdeauna dispus la cascadorii, nedespărțit de calul său („La nord de golful Hudson”, „Furtul marelui diamant”, „Destry călărește din nou”, „Călărețul misterios”).

TOM s. 1. volum. (Carte în mai multe ~uri.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tipăritură, volum, (livr.) op. (Un ~ gros.)

TOM s. 1. volum. (Carte în mai multe ~.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tipăritură, volum, (livr.) op. (Un ~ gros.)