dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOLOMAC, -Ă, tolomaci, -ce, s. m. și f., adj. (Fam.) (Om) molâu, bleg, tont. – Et. nec.

tolomac, ~ă smf [At: L. ROM. 1965, 329 / Pl: ~aci, ~ace / E: nct] (Reg) 1 Persoană grasă, butucănoasă. 2 Prostănac.

TOLOMAC, -Ă, tolomaci, -ce, s. m. și f., adj. (Om) molâu, bleg, tont. – Et. nec.

TOLOMAC ~ci m. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; țopârlan; mârlan; mitocan. /Orig. nec.

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tolomac (fam.) adj. m., s. m., pl. tolomaci; adj. f., s. f. tolomacă, pl. tolomace

tolomac (fam.) adj. m., s. m., pl. tolomaci; adj. f., s. f. tolomacă, pl. tolomace

tolomac s. m., adj. m., pl. tolomaci; f. sg. tolomacă, g.-d. art. tolomacei, pl. tolomace

Intrare: tolomac (adj.)

tolomac¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	tolomac	tolomacul tolomacu‑	tolomacă	tolomaca
nominativ-acuzativ	plural	tolomaci	tolomacii	tolomace	tolomacele
genitiv-dativ	singular	tolomac	tolomacului	tolomace	tolomacei
genitiv-dativ	plural	tolomaci	tolomacilor	tolomace	tolomacelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: tolomac (s.m.)

substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	tolomac	tolomacul tolomacu‑
nominativ-acuzativ	plural	tolomaci	tolomacii
genitiv-dativ	singular	tolomac	tolomacului
genitiv-dativ	plural	tolomaci	tolomacilor
vocativ	singular	tolomacule tolomace
vocativ	plural	tolomacilor

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.