2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOLOMÁC, -Ă, tolomaci, -ce, s. m. și f., adj. (Fam.) (Om) molâu, bleg, tont. – Et. nec.

TOLOMÁC, -Ă, tolomaci, -ce, s. m. și f., adj. (Om) molâu, bleg, tont. – Et. nec.

TOLOMÁC ~ci m. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; țopârlan; mârlan; mitocan. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tolomác (fam.) adj. m., s. m., pl. tolomáci; adj. f., s. f. tolomácă, pl. tolomáce

tolomác s. m., adj. m., pl. tolomáci; f. sg. tolomácă, g.-d. art. tolomácei, pl. tolomáce

Intrare: tolomac (adj.)
tolomac adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tolomac
  • tolomacul
  • tolomacu‑
  • toloma
  • tolomaca
plural
  • tolomaci
  • tolomacii
  • tolomace
  • tolomacele
genitiv-dativ singular
  • tolomac
  • tolomacului
  • tolomace
  • tolomacei
plural
  • tolomaci
  • tolomacilor
  • tolomace
  • tolomacelor
vocativ singular
plural
Intrare: tolomac (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tolomac
  • tolomacul
  • tolomacu‑
plural
  • tolomaci
  • tolomacii
genitiv-dativ singular
  • tolomac
  • tolomacului
plural
  • tolomaci
  • tolomacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)