2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tologit, ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 26/17 / Pl: ~iți, ~e / E: tologi1] (Mol; d. oameni) Tolănit (1).

TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.

TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.

tolăni [At: POLIZU / V: (reg) tălă~, ~loni / Pzi: ~nesc / E: ns cf tologi] (Pop) 1 vr (D. ființe) A se întinde într-o poziție comodă (pentru a se odihni) Si: a se lungi, a se trânti1 (12), (reg) a se răbuni1, a se răcăși, a se tologi1 (1). 2 vi (Pex) A lenevi.

tologi2 vrr [At: CV 1950, nr. 11-12, 39 / Pzi: ~gesc / E: nct] (Reg) A se asocia (3).

tologi1 vr [At: NEGRUZZI, S. I, 223 / Pzi: ~gesc / E: nct] 1 (Mol) A se tolăni (1) (pe iarbă). 2 (Reg) A se da de-a rostogolul.

TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). Cum ajungem la cîmp, Trăsnea se tologește pe-un hat. CREANGĂ, A. 87. După prînz, ne-am dus în grădină și ne-am tologit subt un bătrîn plop. NEGRUZZI, S. I 223. ♦ Tranz. A călca în picioare (iarbă, semănături); a culca la pămînt. [Tătarii] sămănăturile le tologeau cu caii lor. ȘEZ. V 76.

A TOLOGÍ ~ésc tranz. (terenuri) v. A TOLOCI. /Orig. nec.

A SE TOLOGÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea. /Orig. nec.

tolănì v. a se întinde comod: tolăniți pe niște rogojini ISP. [Mold. tologì: origină necunoscută].

tologì v. Mold. a se tolăni: se tologia numai pe covoare CR. [V. tolănì].

tologésc (est) și tolănésc (mă) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se îndesa, cu rom. toloacă și cu tolocesc). Fam. Mă culc, mă întind: copiiĭ se tologise pe covor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tologí (a ~) (a lăsa un teren necultivat) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologésc, imperf. 3 sg. tologeá; conj. prez. 3 să tologeáscă

!tologí (a se ~) (a se tolăni) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tologéște, imperf. 3 sg. se tologeá; conj. prez. 3 să se tologeáscă

tologí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologésc, imperf. 3 sg. tologeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tologeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOLOGÍT adj. v. culcat, întins, lungit, tolănit, trântit.

tologit adj. v. CULCAT. ÎNTINS. LUNGIT. TOLĂNIT. TRÎNTIT.

TOLOGÍ vb. v. întinde, lungi, tolăni.

tologi vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI.

Intrare: tologit
tologit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tologit
  • tologitul
  • tologitu‑
  • tologi
  • tologita
plural
  • tologiți
  • tologiții
  • tologite
  • tologitele
genitiv-dativ singular
  • tologit
  • tologitului
  • tologite
  • tologitei
plural
  • tologiți
  • tologiților
  • tologite
  • tologitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tologi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tologi
  • tologire
  • tologit
  • tologitu‑
  • tologind
  • tologindu‑
singular plural
  • tologește
  • tologiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tologesc
(să)
  • tologesc
  • tologeam
  • tologii
  • tologisem
a II-a (tu)
  • tologești
(să)
  • tologești
  • tologeai
  • tologiși
  • tologiseși
a III-a (el, ea)
  • tologește
(să)
  • tologească
  • tologea
  • tologi
  • tologise
plural I (noi)
  • tologim
(să)
  • tologim
  • tologeam
  • tologirăm
  • tologiserăm
  • tologisem
a II-a (voi)
  • tologiți
(să)
  • tologiți
  • tologeați
  • tologirăți
  • tologiserăți
  • tologiseți
a III-a (ei, ele)
  • tologesc
(să)
  • tologească
  • tologeau
  • tologi
  • tologiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tologi regional

  • 1. tranzitiv A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. reflexiv pasiv (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • [Tătarii] sămănăturile le tologeau cu caii lor. ȘEZ. V 76.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lungi tolăni întinde attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cum ajungem la cîmp, Trăsnea se tologește pe-un hat. CREANGĂ, A. 87.
      surse: DLRLC
    • După prînz, ne-am dus în grădină și ne-am tologit subt un bătrîn plop. NEGRUZZI, S. I 223.
      surse: DLRLC

etimologie: