opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tologit, ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 26/17 / Pl: ~iți, ~e / E: tologi1] (Mol; d. oameni) Tolănit (1).

TOLOGI, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.

TOLOGI, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.

tolăni [At: POLIZU / V: (reg) tălă~, ~loni / Pzi: ~nesc / E: ns cf tologi] (Pop) 1 vr (D. ființe) A se întinde într-o poziție comodă (pentru a se odihni) Si: a se lungi, a se trânti1 (12), (reg) a se răbuni1, a se răcăși, a se tologi1 (1). 2 vi (Pex) A lenevi.

tologi2 vrr [At: CV 1950, nr. 11-12, 39 / Pzi: ~gesc / E: nct] (Reg) A se asocia (3).

tologi1 vr [At: NEGRUZZI, S. I, 223 / Pzi: ~gesc / E: nct] 1 (Mol) A se tolăni (1) (pe iarbă). 2 (Reg) A se da de-a rostogolul.

TOLOGI, tologesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). Cum ajungem la cîmp, Trăsnea se tologește pe-un hat. CREANGĂ, A. 87. După prînz, ne-am dus în grădină și ne-am tologit subt un bătrîn plop. NEGRUZZI, S. I 223. ♦ Tranz. A călca în picioare (iarbă, semănături); a culca la pămînt. [Tătarii] sămănăturile le tologeau cu caii lor. ȘEZ. V 76.

A TOLOGI ~esc tranz. (terenuri) v. A TOLOCI. /Orig. nec.

A SE TOLOGI mă ~esc intranz. pop. (despre ființe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea. /Orig. nec.

tolănì v. a se întinde comod: tolăniți pe niște rogojini ISP. [Mold. tologì: origină necunoscută].

tologì v. Mold. a se tolăni: se tologia numai pe covoare CR. [V. tolănì].

tologésc (est) și tolănésc (mă) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se îndesa, cu rom. toloacă și cu tolocesc). Fam. Mă culc, mă întind: copiiĭ se tologise pe covor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tologi2 (a se ~) (a se tolăni) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tologesc, 3 sg. se tologește, imperf. 1 sg. mă tologeam; conj. prez. 1 sg. să mă tologesc, 3 să se tologească; imper. 2 sg. afirm. tologește-te; ger. tologindu-mă

tologi1 (a ~) (a lăsa un teren necultivat) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologesc, 3 sg. tologește, imperf. 1 tologeam; conj. prez. 1 sg. să tologesc, 3 să tologească

!tologi (a ~) (a lăsa un teren necultivat) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologesc, imperf. 3 sg. tologea; conj. prez. 3 să tologească

!tologi (a se ~) (a se tolăni) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tologește, imperf. 3 sg. se tologea; conj. prez. 3 să se tologească

tologi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologesc, imperf. 3 sg. tologea; conj. prez. 3 sg. și pl. tologească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOLOGIT adj. v. culcat, întins, lungit, tolănit, trântit.

tologit adj. v. CULCAT. ÎNTINS. LUNGIT. TOLĂNIT. TRÎNTIT.

TOLOGI vb. v. întinde, lungi, tolăni.

tologi vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI.

Intrare: tologit
tologit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tologit
  • tologitul
  • tologitu‑
  • tologită
  • tologita
plural
  • tologiți
  • tologiții
  • tologite
  • tologitele
genitiv-dativ singular
  • tologit
  • tologitului
  • tologite
  • tologitei
plural
  • tologiți
  • tologiților
  • tologite
  • tologitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: tologi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tologi
  • tologire
  • tologit
  • tologitu‑
  • tologind
  • tologindu‑
 singular plural
  • tologește
  • tologiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tologesc
 (să)
  • tologesc
  • tologeam
  • tologii
  • tologisem
a II-a (tu)
  • tologești
 (să)
  • tologești
  • tologeai
  • tologiși
  • tologiseși
a III-a (el, ea)
  • tologește
 (să)
  • tologească
  • tologea
  • tologi
  • tologise
plural I (noi)
  • tologim
 (să)
  • tologim
  • tologeam
  • tologirăm
  • tologiserăm
  • tologisem
a II-a (voi)
  • tologiți
 (să)
  • tologiți
  • tologeați
  • tologirăți
  • tologiserăți
  • tologiseți
a III-a (ei, ele)
  • tologesc
 (să)
  • tologească
  • tologeau
  • tologiră
  • tologiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tologi, tologescverb

regional
  • 1. tranzitiv A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. reflexiv pasiv (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Tătarii] sămănăturile le tologeau cu caii lor. ȘEZ. V 76. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lungi tolăni întinde
    • format_quote Cum ajungem la cîmp, Trăsnea se tologește pe-un hat. CREANGĂ, A. 87. DLRLC
    • format_quote După prînz, ne-am dus în grădină și ne-am tologit subt un bătrîn plop. NEGRUZZI, S. I 223. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.