12 definiții pentru tologi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.

TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.

TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). Cum ajungem la cîmp, Trăsnea se tologește pe-un hat. CREANGĂ, A. 87. După prînz, ne-am dus în grădină și ne-am tologit subt un bătrîn plop. NEGRUZZI, S. I 223. ♦ Tranz. A călca în picioare (iarbă, semănături); a culca la pămînt. [Tătarii] sămănăturile le tologeau cu caii lor. ȘEZ. V 76.

A SE TOLOGÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea. /Orig. nec.

A TOLOGÍ ~ésc tranz. (terenuri) v. A TOLOCI. /Orig. nec.

tologì v. Mold. a se tolăni: se tologia numai pe covoare CR. [V. tolănì].

tolănì v. a se întinde comod: tolăniți pe niște rogojini ISP. [Mold. tologì: origină necunoscută].

tologésc (est) și tolănésc (mă) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se îndesa, cu rom. toloacă și cu tolocesc). Fam. Mă culc, mă întind: copiiĭ se tologise pe covor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tologí (a ~) (a lăsa un teren necultivat) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologésc, imperf. 3 sg. tologeá; conj. prez. 3 să tologeáscă

!tologí (a se ~) (a se tolăni) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tologéște, imperf. 3 sg. se tologeá; conj. prez. 3 să se tologeáscă

tologí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologésc, imperf. 3 sg. tologeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tologeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOLOGÍ vb. v. întinde, lungi, tolăni.

tologi vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI.

Intrare: tologi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tologi
  • tologire
  • tologit
  • tologitu‑
  • tologind
  • tologindu‑
singular plural
  • tologește
  • tologiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tologesc
(să)
  • tologesc
  • tologeam
  • tologii
  • tologisem
a II-a (tu)
  • tologești
(să)
  • tologești
  • tologeai
  • tologiși
  • tologiseși
a III-a (el, ea)
  • tologește
(să)
  • tologească
  • tologea
  • tologi
  • tologise
plural I (noi)
  • tologim
(să)
  • tologim
  • tologeam
  • tologirăm
  • tologiserăm
  • tologisem
a II-a (voi)
  • tologiți
(să)
  • tologiți
  • tologeați
  • tologirăți
  • tologiserăți
  • tologiseți
a III-a (ei, ele)
  • tologesc
(să)
  • tologească
  • tologeau
  • tologi
  • tologiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)