10 definiții pentru toloacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOLOÁCĂ, toloace, s. f. (Reg.) 1. Pământ lăsat necultivat pentru ca să se odihnească. ♦ Pășune, izlaz comunal pentru vite. 2. Teren liber neîngrădit, între case sau la marginea satului. – Din ucr. toloka.

TOLOÁCĂ, toloace, s. f. (Reg.) 1. Pământ lăsat necultivat pentru ca să se odihnească. ♦ Pășune, izlaz comunal pentru vite. 2. Teren liber neîngrădit, între case sau la marginea satului. – Din ucr. toloka.

toloa sf [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 5/12 / V: (reg) ~a / Pl: ~ace, (reg) ~Ioci / E: ucr толока] (Reg) 1 Ogor lăsat necultivat o anumită perioadă, pentru a deveni mai productiv Si: (pfm) pârloagă. 2 Teren liber, neîngrădit, între case sau la marginea unei localități, unde pasc vitele, unde se joacă copiii. 3 Loc mai jos pe coasta muntelui sau a dealului. 4 Drum mai jos decât grădinile sau ogoarele din jur. 5 Loc mlăștinos.

TOLOÁCĂ, toloace, s. f. (Regional) 1. Ogor lăsat necultivat, ca să se odihnească și să se îngrașe, și pe care de obicei pasc vitele (v. pîrloagă); pășune, izlaz. Uite cum zic eu, spunea Covrig. Aici o să facem comasare... E pămînt bun pe toloaca asta, pămînt negru. V. ROM. februarie 1952, 141. Și-au mers, și-au mers o bucată bună, și-au ieșit pe-o toloacă, pe care păștea o mulțime de vite. SBIERA, P. 161. 2. Teren liber, neîngrădit, între case sau la marginea satului; maidan. Femeile au prins a melița cînepă hăulind cîntece, și copiii se hîrjoneau pe toloacă. SADOVEANU, N. P. 307. [Erau] două vaci pe toloacă, cîțiva purcei costelivi, o duzină de găini care cîrcîiră cu spaimă la apropierea lor. id. M. C. 86.

TOLOÁCĂ ~ce f. 1) Loc necultivat pe care crește iarbă (unde pasc vitele); pășune; izlaz; imaș; suhat. 2) Teren liber neîngrădit între casele unui sat sau la marginea acestuia. /<ucr. toloka

toloacă f. Mold. ogor sterp. [Rus. TOLOKA, iarbă călcată (de vite)].

toloácă (oa dift.) f., pl. e (rut. rus. tolóka. V. clacă, tolocesc). Nord. Loc maĭ întins în sat orĭ la marginea satuluĭ unde pasc vitele orĭ se joacă copiiĭ. V. imaș.[1]

  1. Var. rut. din *tlacă, clacă (vezi definiția cuvântului toloapă – id. 721309) — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toloácă (reg.) s. f., g.-d. art. toloácei; pl. toloáce

toloácă s. f., g.-d. art. toloácei; pl. toloáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOLOÁCĂ s. v. ogor, pârloagă.

toloa s. v. OGOR. PÎRLOAGĂ.

Intrare: toloacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toloa
  • toloaca
plural
  • toloace
  • toloacele
genitiv-dativ singular
  • toloace
  • toloacei
plural
  • toloace
  • toloacelor
vocativ singular
plural

toloacă regional

  • 1. Pământ lăsat necultivat pentru ca să se odihnească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ogor pârloagă 2 exemple
    exemple
    • Uite cum zic eu, spunea Covrig. Aici o să facem comasare... E pămînt bun pe toloaca asta, pămînt negru. V. ROM. februarie 1952, 141.
      surse: DLRLC
    • Și-au mers, și-au mers o bucată bună, și-au ieșit pe-o toloacă, pe care păștea o mulțime de vite. SBIERA, P. 161.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pășune, izlaz comunal pentru vite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izlaz pășune
  • 2. Teren liber neîngrădit, între case sau la marginea satului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: maidan 2 exemple
    exemple
    • Femeile au prins a melița cînepă hăulind cîntece, și copiii se hîrjoneau pe toloacă. SADOVEANU, N. P. 307.
      surse: DLRLC
    • [Erau] două vaci pe toloacă, cîțiva purcei costelivi, o duzină de găini care cîrcîiră cu spaimă la apropierea lor. SADOVEANU, M. C. 86.
      surse: DLRLC

etimologie: