Definiția cu ID-ul 934579:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOLOACĂ, toloace, s. f. (Regional) 1. Ogor lăsat necultivat, ca să se odihnească și să se îngrașe, și pe care de obicei pasc vitele (v. pîrloagă); pășune, izlaz. Uite cum zic eu, spunea Covrig. Aici o să facem comasare... E pămînt bun pe toloaca asta, pămînt negru. V. ROM. februarie 1952, 141. Și-au mers, și-au mers o bucată bună, și-au ieșit pe-o toloacă, pe care păștea o mulțime de vite. SBIERA, P. 161. 2. Teren liber, neîngrădit, între case sau la marginea satului; maidan. Femeile au prins a melița cînepă hăulind cîntece, și copiii se hîrjoneau pe toloacă. SADOVEANU, N. P. 307. [Erau] două vaci pe toloacă, cîțiva purcei costelivi, o duzină de găini care cîrcîiră cu spaimă la apropierea lor. id. M. C. 86.