TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink
TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. 1. A îngădui o situație sau un fapt supărător, a permite, a trece cu vederea. Dar nu se poate tolera dezordinea... e nevoie de organizare. CAMIL PETRESCU, T. II 441. Căpitănia portului nu poate tolera întreruperea din lucru. SAHIA, N. 4l. Pietrele s-ar ridica singure să ne lovească, dacă am tolera ca sîngele romînilor să plătească incapacitatea guvernului. REBREANU, R. II 25. 2. A admite, a suporta pe cineva. Partidul nu va tolera în mijlocul său oameni care ar pierde sentimentul de clasă. SAHIA, U.R.S.S. 78.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
tolerá (a ~) vb., ind. prez. 3 tolereáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
tolerá vb., ind. prez. 1 sg. toleréz, 3 sg. și pl. tolereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
TOLERÁ vb. 1. v. îngădui. 2. v. suporta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
TOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
TOLERÁ vb. tr. a îngădui, a permite (ceva nepermis). ◊ a admite, a suporta în apropiere (pe cineva). ♦ a ~ un medicament, un tratament = a suporta fără reacție patologică. (< fr. tolérer)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
A TOLERÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A accepta admițând în apropiere și făcând abstracție de neajunsuri; a suporta; a suferi; a răbda. 2) (fapte supărătoare nepermise) A admite în mod conștient și tacit; a suporta; a suferi; a îngădui. 3) med. (tratamente, medicamente) A suporta fără reacție de respingere. /<fr. tolérer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
tolerà v. 1. a avea indulgență pentru lucruri ce nu se aprobă sau n’ar trebui să se permită: a tolera abuzuri; 2. a suporta cu indulgență.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
*toleréz v. tr. (lat. tólero, -áre). Permit, îngăduĭ (trec cu vederea) lucrurĭ pe care aș avea drept orĭ putere să le opresc: nu tolera ca Jidanu să facă stat în statu tăŭ, a tolera abuzurile de a te face complice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink