9 definiții pentru tocmire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOCMIRE s. f. Acțiunea de a (se) tocmi și rezultatul ei. – V. tocmi.
TOCMIRE s. f. Acțiunea de a (se) tocmi și rezultatul ei. – V. tocmi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
tocmire sf [At: PARACLIS (1639), 254 / V: (înv) togm~ / Pl: ~ri / E: tocmi] 1 (Înv) Înțelegere. 2 (Înv; pex) Armonie1 (2). 3 Negociere asupra prețului unei mărfi.( 4 (Pop) Angajare într-o slujbă. 5 (Înv) Organizare. 6 (Înv) Preparare. 7 (Înv) Ordine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOCMIRE s. f. Acțiunea de a (se) tocmi și rezultatul ei; angajare. Vreo cîteva zile după tocmirea lui Pleșa, nici Tasica nu-și aflase hodină. POPA, V. 30.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
togmire v vz tocmire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!tocmire s. f., g.-d. art. tocmirii; pl. tocmiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tocmire s. f., g.-d. art. tocmirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tocmire s. f., g.-d. art. tocmirii; pl. tocmiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TOCMIRE s. v. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legământ, ordine, organizare, orânduială, pact, regulă, rânduială, tranzacție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tocmire s. v. ACORD. ARANJAMENT. COMBINAȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. ORDINE. ORGANIZARE. ORÎNDUIALĂ. PACT. REGULĂ. RÎNDUIALĂ. TRANZACȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tocmire, tocmirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) tocmi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: angajare
- Vreo cîteva zile după tocmirea lui Pleșa, nici Tasica nu-și aflase hodină. POPA, V. 30. DLRLC
-
etimologie:
- tocmi DEX '98 DEX '09