2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (6)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOCĂ, toci, s. f. 1. Pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2. Pălărie de formă cilindrică, fără boruri, purtată de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii. – Din fr. toque.
TOCILĂ, tocile, s. f. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. – Din bg., sb. točilo.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toc6 sf vz tocă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tocă sf [At: ALECSANDRI, T. 69 / V: (reg) toc s, ~curi ssp / Pl: toci, (înv) toce / E: fr toque] 1 Pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2 Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat în trecut de avocați și de magistrați în exercițiul funcțiunii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tocila vt [At: DRLU / Pzi: ~lez, (reg) 3 tocilă / E: tocilă] 1 (Îvr) A toci3 (1). 2 (Mar) A călca rufe cu tocilătorul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tocilă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~le / E: vsl точило] 1 Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau cu o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. 2-3 (Fam; fig; dep) Tocilar (2-3). 4 (Mol) Instrument muzical nedefinit mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tocuri ssp vz tocă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOCĂ, toci, s. f. 1. Căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2. Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii. – Din fr. toque.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TOCILĂ, tocile, s. f. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. – Din bg., scr. točilo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TOCĂ, toci, s. f. 1. Căciuliță sau pălărioară fără boruri purtată de femei. Îi găsiseră un fel de tocă de un verde-închis, din care se lăsa pe umeri ceva ca o glugă de cașmir, tot verde. CAMIL PETRESCU, O. I 347. Era îmbrăcată ca amazoană, un costum de catifea verde ca smarandul... în cap o tocă de aceeași stofă ca rochia. CARAGIALE, N. S. 123. 2. Acoperămînt pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtată în trecut mai ales de avocați și de magistrați în exercițiul funcțiunii. – Pl. și: toce (CONTEMPORANUL, II 322).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOCILĂ, tocile, s. f. Piatră (sau mașină compusă dintr-un disc abraziv și un mîner sau o pedală) cu care se ascut instrumentele de tăiat. N-ar vrea să-l întîlnească undeva singur, fără a avea asupra lui pușca încărcată și sabia dată la tocilă. VORNIC, P. 186. Dă cuțitul la tocilă. BENIUC, V. 106. Plec spre bîlci după tocilă Cu gîndul cam pe teșilă. ALECSANDRI, P. P. 265. ◊ Fig. Se vede că ți-ai ascuțit mintea pe tocila civilizației din Sadagura! ALECSANDRI, T. 1013.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOCĂ s.f. 1. Acoperămînt pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliță pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOCĂ s. f. 1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. căciuliță sau pălărioară fără boruri purtată de femei. (< fr. toque)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TOCĂ ~ci f. 1) Acoperământ pentru cap de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați. 2) Pălărie mică, fără boruri, purtată de femei. [G.-D. tocii] /<fr. toque
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TOCILĂ ~e f. Dispozitiv (manual) pentru ascuțirea instrumentelor de tăiat. /<sl. tocilo
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tocă f. pălărie fără borduri a judecătorilor, magistraților: tocă de catifea neagră! (= fr. toque).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tocilă f. piatră în formă de roată pentru ascuțit unelte tăioase (cuțite, brice, foarfeci): a da la tocilă. [Bulg. TOČILO].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*tócă f., pl. ĭ (fr. toque. V. tichie). Un fel de potcap pe care-l poartă magistrațiĭ și avocațiĭ în ședință. Un fel de pălărie de cocoană.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tocílă f., pl. e (vsl. točilo, teasc; bg, rus. točilo, teasc, tocilă). Cute circulară care se învîrtește, și așa se ascute cuțitu. A da la tocilă, a ascuți la tocilă. Fig. Iron. Elev care învață prea mult: ce tocilă!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tocă (pălărioară) s. f., g.-d. art. tocii; pl. toci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tocilă s. f., g.-d. art. tocilei; pl. tocile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tocă s. f., g.-d. art. tocii; pl. toci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tocilă s. f., g.-d. art. tocilei; pl. tocile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tocă s. f., g.-d. art. tocii; pl. toci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tocilă s. f., g.-d. art. tocilei; pl. tocile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tocă (-ci), s. f. – Baretă, tichie. Fr. toque. – Der. toc, s. n. (pălărie de damă), cf. rus. tok (Candrea).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tocă, tocisubstantiv feminin
- 1. Pălărioară fără boruri, purtată de femei. DEX '09 DLRLC DN
- Îi găsiseră un fel de tocă de un verde-închis, din care se lăsa pe umeri ceva ca o glugă de cașmir, tot verde. CAMIL PETRESCU, O. I 347. DLRLC
- Era îmbrăcată ca amazoană, un costum de catifea verde ca smarandul... în cap o tocă de aceeași stofă ca rochia. CARAGIALE, N. S. 123. DLRLC
-
- 2. Pălărie de formă cilindrică, fără boruri, purtată de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii. DEX '09 DLRLC DN
- comentariu Plural și: toce. DLRLC
etimologie:
- toque DEX '09 DEX '98 DN
tocilă, tocilesubstantiv feminin
- 1. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-ar vrea să-l întîlnească undeva singur, fără a avea asupra lui pușca încărcată și sabia dată la tocilă. VORNIC, P. 186. DLRLC
- Dă cuțitul la tocilă. BENIUC, V. 106. DLRLC
- Plec spre bîlci după tocilă Cu gîndul cam pe teșilă. ALECSANDRI, P. P. 265. DLRLC
- Se vede că ți-ai ascuțit mintea pe tocila civilizației din Sadagura! ALECSANDRI, T. 1013. DLRLC
-
etimologie:
- točilo DEX '98 DEX '09