4 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

TOCĂNI, tocănesc, vb. IV. Intranz. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. – Contaminare între toca și ciocăni, bocăni.

TOCĂNI, tocănesc, vb. IV. Intranz. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. – Contaminare între toca și ciocăni, bocăni.

TOCĂNIT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni. – V. tocăni.

TOCĂNIT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni. – V. tocăni.

tocăna v vz tocăni

tocăni [At: BUDAI-DELEANU, T. 45 / V: (reg) ~na / Pzi: ~nesc, tocăn / E: toc1 + -ăni] (Reg) 1 vi A bate în ceva cu lovituri repetate Si: a bocăni, a ciocăni. 2 vt (Fig) A bate pe cineva la cap Si: a cicăli, a pisălogi. 3 vt (Fig) A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a trăncăni (4). 4 vi (D. berze) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea deasă și repetată a celor două părți ale ciocului. 5 vt A toca1 (15). 6 vr (D.fructe) A se zdrobi. 7 vt A murdări. 8 vt (Fig) A certa pe cineva. 9 vt A ponegri pe cineva. 10 vt A chema orătăniile la mâncare prin strigătul „toc-toc”.

tocănit sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: tocăni] 1-11 (Reg) Tocănire (1-11). 12 (Mun; îe) A lua la ~ (pe cineva) A pisălogi.

țocăni vi [At: ALR I, 1 475/166 / Pzi: ~nesc, țocăn / E: țoc1 + -ăni] 1 (Mun; Trs) 2 A țăcăni (1-2). 3 (Mun) A ciocăni (la ușă).

țocănit sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: țocăni] (Mun) 1-2 Țăcănit (1-2). 3 Ciocănit (la ușă).

TOCĂNI, tocănesc, vb. IV. Intranz. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. În fluiere și triște Cînta, lin tocănind pe o covată, Cît putea simțirile să miște Fieșcui. BUDAI-DELEANU, Ț. 95.

TOCĂNIT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni; clămpănit. Dacă se aprinde undeva o casă, [barza] vestește oamenii prin tocănitul cu ciocul. ȘEZ. VIII 53.

A TOCĂNI ~esc intranz. A lovi repetat (cu un obiect în ceva tare), producând un zgomot specific. /toc + suf. ~ăni

TOCĂNIT ~uri n. 1) v. A TOCĂNI. 2) Zgomot produs de un obiect sau de o ființă care tocănește. /v. a tocăni

tocănì v. a toca mărunt; fig. a toca într’una din gură.

tocănésc v. intr. (d. interj. toc, ca bocănesc d. boc. Cp. cu docănesc). Toc (bat toaca) mult, bocănesc: nu maĭ tocăni, că m’aĭ asurzit! Strig la mîncare pin strigătu de toc-toc: ĭeșĭ afară să tocănească angăriile (Neam. Rom. Lit. 2, 810).

Ortografice DOOM

tocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tocănesc, 3 sg. tocănește, imperf. 1 tocăneam; conj. prez. 1 sg. să tocănesc, 3 să tocănească

tocănit s. n., pl. tocănituri

tocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tocănesc, imperf. 3 sg. tocănea; conj. prez. 3 să tocănească

tocănit s. n., pl. tocănituri

tocăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tocănesc, imperf. 3 sg. tocănea; conj. prez. 3 sg. și pl. tocănească

tocănit s. n.

Sinonime

TOCĂNI vb. v. bate, bocăni, bodogăni, cicăli, ciocăni, dăscăli, jegoși, mărunți, mânji, murdări, păta, plictisi, pocăni, sâcâi, toca.

TOCĂNIT s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură.

tocăni vb. v. BATE. BOCĂNI. BODOGĂNI. CICĂLI. CIOCĂNI. DĂSCĂLI. JEGOȘI. MĂRUNȚI. MÎNJI, MURDĂRI. PĂTA. PLICTISI. POCĂNI. SÎCÎI. TOCA.

tocănit s. v. BĂTAIE. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIRE. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. CIOCĂNEALĂ. CIOCĂNIRE. CIOCĂNIT. CIOCĂNITURĂ.

Arhaisme și regionalisme

tocăní, tocănesc, v.t.r. (reg.) 1. A zdrobi, a pisa. 2. A (se) mânji. – Contaminare între toca și bocăni (Scriban, DEX); din toc „zgomot produs de ciocănitură” + suf. -ăni (MDA).

tocănít, -ă, tocăniți, -e, adj. (reg.) Mânjit, murdărit. – Din tocăni (DEX).

tocăni, tocănesc, vb. – (reg.) 1. (tranz.) A zdrobi, a pisa. 2. (tranz., refl.) A (se) mânji. – Contaminare între toca și bocăni (Scriban, DEX); din toc „zgomot produs de ciocănitură” + suf. -ăni (MDA).

tocănit, -ă, tocăniți, -e, adj. – (reg.) Mânjit, murdărit. – Din tocăni (DEX).

Intrare: tocăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tocăni
  • tocănire
  • tocănit
  • tocănitu‑
  • tocănind
  • tocănindu‑
singular plural
  • tocănește
  • tocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tocănesc
(să)
  • tocănesc
  • tocăneam
  • tocănii
  • tocănisem
a II-a (tu)
  • tocănești
(să)
  • tocănești
  • tocăneai
  • tocăniși
  • tocăniseși
a III-a (el, ea)
  • tocănește
(să)
  • tocănească
  • tocănea
  • tocăni
  • tocănise
plural I (noi)
  • tocănim
(să)
  • tocănim
  • tocăneam
  • tocănirăm
  • tocăniserăm
  • tocănisem
a II-a (voi)
  • tocăniți
(să)
  • tocăniți
  • tocăneați
  • tocănirăți
  • tocăniserăți
  • tocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tocănesc
(să)
  • tocănească
  • tocăneau
  • tocăniră
  • tocăniseră
tocăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tocănit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocănit
  • tocănitul
  • tocănitu‑
plural
  • tocănituri
  • tocăniturile
genitiv-dativ singular
  • tocănit
  • tocănitului
plural
  • tocănituri
  • tocăniturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țocăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țocăni
  • țocănire
  • țocănit
  • țocănitu‑
  • țocănind
  • țocănindu‑
singular plural
  • țocănește
  • țocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țocănesc
(să)
  • țocănesc
  • țocăneam
  • țocănii
  • țocănisem
a II-a (tu)
  • țocănești
(să)
  • țocănești
  • țocăneai
  • țocăniși
  • țocăniseși
a III-a (el, ea)
  • țocănește
(să)
  • țocănească
  • țocănea
  • țocăni
  • țocănise
plural I (noi)
  • țocănim
(să)
  • țocănim
  • țocăneam
  • țocănirăm
  • țocăniserăm
  • țocănisem
a II-a (voi)
  • țocăniți
(să)
  • țocăniți
  • țocăneați
  • țocănirăți
  • țocăniserăți
  • țocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țocănesc
(să)
  • țocănească
  • țocăneau
  • țocăniră
  • țocăniseră
Intrare: țocănit
țocănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țocănit
  • țocănitul
plural
  • țocănituri
  • țocăniturile
genitiv-dativ singular
  • țocănit
  • țocănitului
plural
  • țocănituri
  • țocăniturilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tocăni, tocănescverb

  • 1. Bate, bocăni, ciocăni, toca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fluiere și triște Cînta, lin tocănind pe o covată, Cît putea simțirile să miște Fieșcui. BUDAI-DELEANU, Ț. 95. DLRLC
etimologie:

tocănit, tocăniturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a tocăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clămpănit
    • format_quote Dacă se aprinde undeva o casă, [barza] vestește oamenii prin tocănitul cu ciocul. ȘEZ. VIII 53. DLRLC
etimologie:
  • vezi tocăni DEX '09 DEX '98

țocăni, țocănescverb

regional
  • 1. Țăcăni. MDA2
    sinonime: țăcăni
  • 2. A ciocăni (la ușă). MDA2
etimologie:

țocănit, țocăniturisubstantiv neutru

regional
  • 1. Țăcănit. MDA2
    sinonime: țăcănit
  • 2. Ciocănit (la ușă). MDA2
etimologie:
  • țocăni MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.