9 definiții pentru tocălie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCĂLÍE, tocălii, s. f. (Reg.) 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. – Din toca.

TOCĂLÍE, tocălii, s. f. (Reg.) 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. – Din toca.

tocălie sf [At: MUMULEANU, C. 149/9 / Pl: ~ii / E: toacă + -ălie] 1 (Reg) Morișcă de lemn care, învârtită de vânt sau cu mâna, produce un zgomot, speriind păsările din lanuri sau din vii Si: (reg) tocănitoare (2). 2 (Reg) Toacă (2). 3 (Mun; Olt) Unealtă alcătuită dintr-un cârlig înfipt într-un mâner, cu ajutorul căruia se răsucesc nojițele și funiile. 4 Piesă de lemn cu crestături de care se oprește slobozitorul războiului de țesut, ca să nu se demleze sulurile Si: (reg) cățel, cordenci, piedică, proptar, răzuș. 5 (Reg) Bucată de lemn ușor, care se leagă de partea de sus a plasei de pescuit, pentru a o susține la suprafață Si: plută.

TOCĂLÍE, tocălii, s. f. (Regional) 1. Morișcă de lemn care păcănește și sperie păsările din lanuri și din vii. Voi sînteți tocălii, De speriet păsări-n vii. SEVASTOS, N. 94. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase, năvoade etc. Răsucirea acum... nu se mai face cu fusul, ci cu alt instrument, numit tocălia. ANTIPA, P. 169. 3. Dispozitiv la războiul de țesut care fixează sulurile.

TOCĂLÍE ~i f. Morișcă de lemn folosită pentru a speria păsările din lanuri și din vii prin zgomotul ritmic, produs la rotire. /toacă + suf. ~ălie

tocălie f. piedica stativelor (se aude prin Argeș). [Cf. toc].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tocălíe (reg.) s. f., art. tocălía, g.-d. art. tocălíei; pl. tocălíi, art. tocălíile

tocălíe s. f., art. tocălía, g.-d. art. tocălíei; pl. tocălíi, art. tocălíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOCĂLÍE s. v. cățel, cordenci, toacă.

tocălie s. v. CĂȚEL. CORDENCI. TOACĂ.

Intrare: tocălie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocălie
  • tocălia
plural
  • tocălii
  • tocăliile
genitiv-dativ singular
  • tocălii
  • tocăliei
plural
  • tocălii
  • tocăliilor
vocativ singular
plural

tocălie regional

  • 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Voi sînteți tocălii, De speriet păsări-n vii. SEVASTOS, N. 94. 2.
      surse: DLRLC
  • 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Răsucirea acum... nu se mai face cu fusul, ci cu alt instrument, numit tocălia. ANTIPA, P. 169.
      surse: DLRLC
  • 3. Dispozitiv la războiul de țesut care fixează sulurile.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • toca
    surse: DEX '98 DEX '09