3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Toance f. pl. cataracte periculoase pe Bistrița moldovenească.

toancă1 sf [At: CIHAC II, 414 / V: (reg) tionc sn / Pl: ~nce / E: ucr *тонька cf rs тонька] (Reg) Loc cu apă adâncă la cotiturile râurilor de munte Si: bulboană, vâltoare, vârtej.

toancă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~nce / E: ns cf tonca] 1 (Reg) Capriciu (1). 2 (Ban; îe) A pune în ~ A face pe cineva responsabil de ceva.

tonca vi [At: PAȘCA, GL. / V: (reg) tun~ / Pzi: 3 toancă / E: ns cf toană1] (Trs; construit cu G-D) 1 A i se năzări. 2 A-i cășuna.

TOANCĂ toance, s. f. (Mai ales la pl.) Cotitura unei ape curgătoare repezi. V. vîrtej, bulboană, vîltoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

toancă (reg.) s. f., g.-d. art. toancei; pl. toance

toancă s. f., g.-d. art. toancei; pl. toance

toancă s. f., g.-d. art. toancei; pl. toance

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOANCĂ s. v. bulboacă, bulboană, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, ochi, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

TONCA vb. v. apuca, cășuna, năzări, veni.

toancă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. OCHI. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

tonca vb. v. APUCA. CĂȘUNA. NĂZĂRI. VENI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

toance s. f. pl. – Repeziș de apă curgătoare, curent rapid al unui rîu. Sl. tąča „ploaie”, datorită stropilor pe care-i împrăștie. Legătura cu pol. ton „adîncime” (Cihac, II, 414), nu este probabilă. În Mold., mai ales ca toponim.

Intrare: Toance
Toance
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: toancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toancă
  • toanca
plural
  • toance
  • toancele
genitiv-dativ singular
  • toance
  • toancei
plural
  • toance
  • toancelor
vocativ singular
plural
tionc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tonca
verb (V81)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tonca
  • toncare
  • toncat
  • toncatu‑
  • toncând
  • toncându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • toancă
(să)
  • toance
  • tonca
  • toncă
  • toncase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • toancă
(să)
  • toance
  • toncau
  • tonca
  • toncaseră
tunca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toancă, toancesubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.