5 intrări

Articole pe această temă:

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. ◊ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Astă-toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) în timpul toamnei. – Lat. autumnus.

toamnă [At: M. COSTIN, O. 269 / Pl: ~ne, (pop) tomni / E: ml *automna (< autumnus)] 1 sf Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre echinocțiul de la 23 septembrie și solstițiul de la 22 decembrie, caracterizat prin scăderea temperaturii, micșorarea treptată a zilelor, veștejirea vegetației etc. 2 sf (Fig; de obicei determinat de „vieții”, „vârstei”) Bătrânețe (1). 3 sf (Reg; îs) Dulcele ~nei Postul Crăciunului. 4-5 sf (Îla) De ~ Care se face sau se întâmplă toamna (17). 6 sf (Îal) Care este caracteristic toamnei (1). 7 sf (Pop; îlav) Astă- în toamna (1) trecută. 8 sf (îlav) La – Când va veni toamna 9 sf (Reg; îal) În timpul toamnei (1) Si: toamna (17). 10 sf (Îlav) În (sau, pop, pe) ~ În timpul toamnei (1). 11 sf (Îal) Când va sosi (sau când a sosit) toamna (1). 12 sf (Îlav) Spre ~ Spre începutul toamnei (1). 13 sf (Pop; îlav) De cu ~ sau (înv) de ~ Fiind încă toamnă (1). 14 sf (Îlav) Până la ~ Până la începutul toamnei (1). 15 sf (Reg; îc) Floarea ~nei Brândușă-de-toamnă (Colchicum autumnale). 16 sf (Reg; îc) Flori-de-~ Dediței (Anemonepulsatilla). 17 av (Art.) În timpul toamnei (1). 18 sf (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape.

TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. ◊ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – Lat. autumnus.

TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimpul care urmează după vară și precede iarna, reprezentînd (în emisfera boreală) intervalul dintre echinocțiul de la 21 septembrie și solstițiul de la 22 decembrie și caracterizat prin scăderea treptată a zilelor, veștejirea vegetației etc. Amurgul toamnei mohorîte ne-a despărțit atunci cărarea. GOGA, C. P. 94. Trecu și vara, și trecu Și toamna, și pe văi căzu Zăpada iernii. COȘBUC, P. I 282. Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri. EMINESCU, O. I 119. ◊ (Personificat) Toamna cînta cu ciudate glasuri la ferestre. SADOVEANU, O. VII 151. Toamna cu-a ei albă frunte Și cu galbenii conduri, A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, P. 130. Toamna mîndră, harnică Și de bunuri darnică A-mpărțit a ei comori. ALECSANDRI, P. A. 155. ◊ Fig. (Simbolizînd veștejirea, sfîrșitul vegetației) Cînd toamna vieții vine, o frunte se-ntristează, Amorul rupe arcul și zboară rîzător. BOLINTINEANU, O. 4. Avea trei fii, războinici vestiți... flori din toamna vieții. ALECSANDRI, P. III 343. Vrea să-i vină toamna vîrstei cei bărbătești cu rod. ȚICHINDEAL, F. 182. ◊ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întîmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. E seară. O seară de toamnă moscovită, cu burniță ușoară. STANCU, U.R.S.S. 9. Vîntul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopțile mai reci. GÎRLEANU, L. 41. ♦ (Adverbial, în forma toamna) În timpul toamnei. Toamna tîrziu În noaptea cu lună, Cum vîjîie codru Și geme și sună! COȘBUC, P. I 187. Toamna frunzele colindă, Sun-un greier sub o grindă. EMINESCU, O. I 76. Dragi-mi sînt fetele, dragi, Toamna cînd culeg la fragi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76. ◊ Loc. adv. La toamnă = cînd va veni toamna sau în timpul toamnei viitoare. Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară. CREANGĂ, P. 141. Știi bădiță cum ziceai Seara, cînd la noi veneai Că la toamnă-o să mă iai? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258. De cu toamnă = fiind încă toamnă. Astă-toamnă = toamna trecută. Astă-toamnă era bine, Că-mi zicea mîndra: jupîne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 72. Toamna asta = toamna prezentă; (conținînd ideea de apropiere în timp) toamna trecută sau viitoare. Pe toamnă = cînd a sosit (sau cînd va sosi) toamna, în timpul toamnei. Pe toamnă se pomenește cu un alt argat, că-i aduce un burdușel de brînză. ISPIRESCU, L. 209. Pînă la toamnă = pînă la începutul toamnei. Gîndit-am mîndră, gîndit Să mă las de-al tău iubit Dar inima iar mă-ntoarnă Să te iubesc pîn’la toamnă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 42. În toamnă = în timpul toamnei, cînd a fost (sau va fi) toamnă. Se gîndea că o să-și facă în toamnă o căsuță a lui și că după crăciun face nunta cu Nica. CAMIL PETRESCU, O. I 25. ◊ Expr. Toamna se numără bobocii v. boboc (2).

TOÁMNĂ ~e f. Anotimp al anului care urmează după vară și cuprinde, în emisfera nordică, lunile septembrie, octombrie și noiembrie. ◊ ~ târzie sfârșit de toamnă. La ~ a) când va sosi toamna; b) în timpul toamnei viitoare. Astă ~ toamna trecută. [G.-D. toamnei] /<lat. autumnus

toamnă f. 1. unul din cele patru anotimpuri, dela 22 Septemvrie până la 22 Decemvrie; 2. fig. vârsta ce precede bătrânețile. [Lat. AUTUMNUS].

toámnă (oa dift.) f., pl. e (lat. autŭmnus și autŭmnum, pl. autumna, id.). Al treilea anotimp (22 Sep. – 22 Dec.). Fig. Etatea omuluĭ după 30-35 de anĭ pînă la bătrîneță).

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu florile galbene-deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; (și la sg.) animal din această clasă; crinoide. – Din sl. krinŭ.

crin sm și, rar, sn [At: DOSOFTEI, V. S. 140/1 / V: (reg) clin sm / Pl: ~i și (rar, sn) ~uri / E: vsl криноу, bg крину, srb krinu cf crâm] (Bot) 1 sm (Șîc) ~ alb (sau de grădină) Plantă erbacee ornamentală, din familia liliaceelor, cu flori, în formă de pâlnie, care cresc în vârful unui lujer, cu petale mari, albe și strălucitoare și cu miros plăcut și puternic Si: (reg) lilie, lilie-albă, liliom, liliom alb, liliu, paparoase, stânjenei albi (Lilium candidam). 2 sm (Șîc) ~ de pădure (sau pestriț, sălbatic) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori roz-violet, cu pete purpuriu închis și plecate în jos Si: (reg) aior, aișor, aișor-galben, alior, ain-de-pădure, cerluia turcească, fiere, leurdă, lilie, răsfug, usturoi, usturoiță (Lilium Martagon). 3 sm (Îc) ~-albastru Plantă erbacee din familia liliaceelor (Agapanthus umbellatus). 4 sm (Îc) ~-de-baltă Plantă erbacee din familia butomaceelor Si: (reg) fânul câinelui, garoafă de baltă, ghiocel, micșunea de baltă, micșuneaua apei, papură (de) rogojină, păpurică, pipirig înflorit, roșățea, țipirig cu flori (Butomus umbellatus). 5 sm (Șîc) ~-de-apă (sau ~-de-august, ~-de-sacsin, ~-francez, ~ul-fânului-alb, ~-grecesc) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta plantaginea). 6 sm (Îc) ~-de-toamnă (sau ~ul-fânului-albastru) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta ventricosa) Si: (reg) cală. 7 sm (Îc) ~-galben (sau ~de-toamnă, ~i-broștești, ~ul-fânului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: (reg) dreț-galben, stânjeni, stânjeni galbeni (Hemerocallis lilio-asphalelus). 8 sm (Șîc) ~-galben (sau ~de-toamnă, roșu, ~ul-broaștei, ~ul-fânului, ~ul-focului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: frunză lată, găitane, galbene, lalele, lilion, lilion galben, păpurică galbenă, păpușoraș, stânjen roșu, stânjenel, stânjenel galben, șuvar sălbatic, tulipan galben, tulipani (Hemerocallis fulva). 9 sm (Îc) ~-roșu Plantă erbacee din familia amarililacee (Amaryllis belladona). 10 sm (Șîc) ~-galben (sau ~-de-toamnă, ~-roșu, ~ul-fânului, ~ul-focului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: (reg) casiță, căciță galbenă, cosiță galbenă, frunză lată, găitane galbene, lalele, liliom, liliom galben, păpurică galbenă, păpușoiaș, solele, stânjen roșu, stânjeni, stânjenel, stânjenei galbeni, șuvar sălbatic, tulipani, tulipan galben (Hemerocallis fulva). 11 sm (Reg; șîc) ~-albastru Stânjenei (Iris florentina). 12 sm (Reg; șîc) ~-albastru, ~-vânăt Stânjenei (Iris germanica). 13 sm (Reg; șîc) ~-galben Săbioară (Iris germanica). 14 sm (Reg; îc) ~-de-apă, ~-galben Stânjeni (Iris helophila). 15 sm (Reg; îc) ~-galben (sau ~de-apă) Stânjeni (Iris pseudacorus). 16 sm (Reg; îae) Rățișoare (Iris humila). 17 sm (Reg; șîc) ~-de-munte Larice (Larix decida). 18 sm (Reg) Coroana împăratului (Fritallaria imperialis). 19 sm (Reg; îc) ~-de-apă Obligean (Acarus calanues). 20 sm (Reg; îc) ~-de-apă (sau ~-vânăt) Săbiuță (Gladialus unbricatus). 21 sm (Reg; îc) ~-de-mare Nufăr alb (Nymphara alba). 22 sm (Reg; îc) ~-mărmurit Lalea pestriță (Fritillaria nieutalis). 23 sm (Reg; îc) ~-roșu Gladiolă. 24 sm (Reg; lpl; șîc) ~i-galbeni Crăițe (Tagetes erecta). 25 sm (Reg; lpl; îae) Crăițe (Tagetes patula). 26 sm (Reg; îc) ~ul mâței Brândușă-de-toamnă (Calchicucu autumnale). 27 sm (Reg; îc) ~ul-nevestei Cârciumărese (Ziunia elegans). 28 sn (Îc; lpl) ~i-de-mare Crinoide (1). 29 sn (Lsg; îae) Crinoid (2).

aster m. plantă cultivată ca podoabă în grădini, numită de popor rujă vânătă de toamnă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toámnă s. f., g.-d. art. toámnei; pl. toámne

toámnă s. f., g.-d. art. toámnei; pl. toámne

ástă-toámnă (toamna trecută) adv.

!crin-de-toámnă (plantă) s. m., pl. crini-de-toámnă

!rújă-de-toámnă (plantă) s. f., g.-d. art. rújii-de-toámnă; pl. rúji-de-toámnă

ástă-toámnă adv. (în tempo rapid: as-toamnă)

arată toate definițiile

Intrare: toamnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toamnă
  • toamna
plural
  • toamne
  • toamnele
genitiv-dativ singular
  • toamne
  • toamnei
plural
  • toamne
  • toamnelor
vocativ singular
plural
Intrare: astă-toamnă
astă-toamnă adverb
compus
Surse flexiune: DOR
  • astă-toamnă
Intrare: crin-de-toamnă
crin-de-toamnă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crin-de-toamnă
  • crinul-de-toamnă
plural
  • crini-de-toamnă
  • crinii-de-toamnă
genitiv-dativ singular
  • crin-de-toamnă
  • crinului-de-toamnă
plural
  • crini-de-toamnă
  • crinilor-de-toamnă
vocativ singular
plural
Intrare: rujă vânătă de toamnă
rujă vânătă de toamnă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rujă vânătă de toamnă
  • ruja vânătă de toamnă
plural
  • ruje vinete de toamnă
  • rujele vinete de toamnă
genitiv-dativ singular
  • ruje vinete de toamnă
  • rujei vinete de toamnă
plural
  • ruje vinete de toamnă
  • rujelor vinete de toamnă
vocativ singular
plural
Intrare: rujă-de-toamnă
rujă-de-toamnă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rujă-de-toamnă
  • ruja-de-toamnă
plural
  • ruji-de-toamnă
  • rujile-de-toamnă
genitiv-dativ singular
  • ruji-de-toamnă
  • rujii-de-toamnă
plural
  • ruji-de-toamnă
  • rujilor-de-toamnă
vocativ singular
plural

toamnă

  • 1. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 9 exemple
    exemple
    • Amurgul toamnei mohorîte ne-a despărțit atunci cărarea. GOGA, C. P. 94.
      surse: DLRLC
    • Trecu și vara, și trecu Și toamna, și pe văi căzu Zăpada iernii. COȘBUC, P. I 282.
      surse: DLRLC
    • Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri. EMINESCU, O. I 119.
      surse: DLRLC
    • personificat Toamna cînta cu ciudate glasuri la ferestre. SADOVEANU, O. VII 151.
      surse: DLRLC
    • personificat Toamna cu-a ei albă frunte Și cu galbenii conduri, A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, P. 130.
      surse: DLRLC
    • personificat Toamna mîndră, harnică Și de bunuri darnică A-mpărțit a ei comori. ALECSANDRI, P. A. 155.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd toamna vieții vine, o frunte se-ntristează, Amorul rupe arcul și zboară rîzător. BOLINTINEANU, O. 4.
      surse: DLRLC
    • figurat Avea trei fii, războinici vestiți... flori din toamna vieții. ALECSANDRI, P. III 343.
      surse: DLRLC
    • figurat Vrea să-i vină toamna vîrstei cei bărbătești cu rod. ȚICHINDEAL, F. 182.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Toamnă târzie = sfârșit de toamnă.
      surse: NODEX
    • 1.2. locuțiune adjectivală De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • E seară. O seară de toamnă moscovită, cu burniță ușoară. STANCU, U.R.S.S. 9.
        surse: DLRLC
      • Vîntul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopțile mai reci. GÎRLEANU, L. 41.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară. CREANGĂ, P. 141.
        surse: DLRLC
      • Știi bădiță cum ziceai Seara, cînd la noi veneai Că la toamnă-o să mă iai? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială De (cu) toamnă = fiind încă toamnă.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.5. locuțiune adverbială Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Pe toamnă se pomenește cu un alt argat, că-i aduce un burdușel de brînză. ISPIRESCU, L. 209.
        surse: DLRLC
      • Se gîndea că o să-și facă în toamnă o căsuță a lui și că după crăciun face nunta cu Nica. CAMIL PETRESCU, O. I 25.
        surse: DLRLC
    • 1.6. locuțiune adverbială Până la toamnă = până la începutul toamnei.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Gîndit-am mîndră, gîndit Să mă las de-al tău iubit Dar inima iar mă-ntoarnă Să te iubesc pîn' la toamnă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 42.
        surse: DLRLC
    • 1.7. locuțiune adverbială Toamna asta = toamna prezentă; (conținând ideea de apropiere în timp) toamna trecută sau viitoare.
      surse: DLRLC
    • 1.8. (și) adverbial (În forma toamna) În timpul toamnei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Toamna tîrziu În noaptea cu lună, Cum vîjîie codru Și geme și sună! COȘBUC, P. I 187.
        surse: DLRLC
      • Toamna frunzele colindă, Sun-un greier sub o grindă. EMINESCU, O. I 76.
        surse: DLRLC
      • Dragi-mi sînt fetele, dragi, Toamna cînd culeg la fragi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC

etimologie:

astă-toamnă

  • 1. În toamna trecută.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Astă-toamnă era bine, Că-mi zicea mîndra: jupîne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

crin-de-toamnă

  • 1. Gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta).
    surse: DEX '09

etimologie: