2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TITULARIZÁT, -Ă, titularizați, -te, adj. (Despre persoane) Care a devenit titular al postului în care funcționa până atunci în mod provizoriu. – V. titulariza.

TITULARIZÁT, -Ă, titularizați, -te, adj. (Despre persoane) Care a devenit titular al postului în care funcționa până atunci în mod provizoriu. – V. titulariza.

titularizat, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: titulariza] (D. persoane) Care a devenit titular (1) al postului pe care funcționa până atunci în mod provizoriu.

TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.

TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.

titulariza vt [At: DL / Pzi: ~zez / E: fr titulariser] A numi pe cineva ca titular (1) al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu).

TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. (Rar) A confirma pe cineva ca titular într-un post deținut pînă atunci numai ca suplinitor.

TITULARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [< fr. titulariser].

TITULARIZÁ vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. (< fr. titulatiser)

A TITULARIZÁ ~éz tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv într-un post deținut anterior temporar. /<fr. titulariser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

titularizát adj. m., pl. titularizáți; f. sg. titularizátă, pl. titularizáte

titularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 titularizeáză

titularizá vb., ind. prez. 1 sg. titularizéz, 3 sg. și pl. titularizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TITULARIZA vb. a definitiva. (A ~ pe cineva în învățămînt.)

Intrare: titularizat
titularizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titularizat
  • titularizatul
  • titularizatu‑
  • titulariza
  • titularizata
plural
  • titularizați
  • titularizații
  • titularizate
  • titularizatele
genitiv-dativ singular
  • titularizat
  • titularizatului
  • titularizate
  • titularizatei
plural
  • titularizați
  • titularizaților
  • titularizate
  • titularizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: titulariza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • titulariza
  • titularizare
  • titularizat
  • titularizatu‑
  • titularizând
  • titularizându‑
singular plural
  • titularizea
  • titularizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • titularizez
(să)
  • titularizez
  • titularizam
  • titularizai
  • titularizasem
a II-a (tu)
  • titularizezi
(să)
  • titularizezi
  • titularizai
  • titularizași
  • titularizaseși
a III-a (el, ea)
  • titularizea
(să)
  • titularizeze
  • titulariza
  • titulariză
  • titularizase
plural I (noi)
  • titularizăm
(să)
  • titularizăm
  • titularizam
  • titularizarăm
  • titularizaserăm
  • titularizasem
a II-a (voi)
  • titularizați
(să)
  • titularizați
  • titularizați
  • titularizarăți
  • titularizaserăți
  • titularizaseți
a III-a (ei, ele)
  • titularizea
(să)
  • titularizeze
  • titularizau
  • titulariza
  • titularizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

titularizat

  • 1. (Despre persoane) Care a devenit titular al postului în care funcționa până atunci în mod provizoriu.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi titulariza
    surse: DEX '98 DEX '09

titulariza

  • 1. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: definitiva

etimologie: