3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TITRÁT, -Ă, titrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior. 2. Adj. (Despre soluții) A cărei concentrație a fost determinată prin analiză. – Din fr. titré.

TITRÁT, -Ă, titrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior. 2. Adj. (Despre soluții) A cărei concentrație a fost determinată prin analiză. – Din fr. titré.

titrat, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~ați, ~e / E: titra] 1-2 smf a (Persoană) care a obținut un titlu (4) în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior. 3 a (Chm; d. soluții) A cărei concentrație a fost determinată prin analiză volumetrică.

TITRÁT2, -Ă, titrați, -te, adj. Care a fost supus operației de titrare.

TITRÁT1, -Ă, titrați, -te, adj. (Mai ales substantivat) Care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățămînt superior. Sînteți în birou trei șefi de masă; rămîne un șef la toate mesele și un șef de birou, și-nțelegi bine, dumneata ca netitrat... CARAGIALE, M. 226.

TITRÁT, -Ă adj. 1. (adesea s.) Care a obținut un titlu universitar. 2. (Despre soluții) A căror concentrație a fost determinată prin analiză. [< titra, după fr. titré].

TITRÁT, -Ă adj. 1. (și s.) care a obținut un titlu universitar. 2. (despre soluții) a cărei concentrație a fost determinată prin analiză. 3. (despre filme) tradus. (după fr. titré)

TITRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a obținut un titlu (universitar, științific etc.) în urma absolvirii unor cursuri speciale. [Sil. ti-trat] /v. a titra

*titrát, -ă adj. și s. (fr. titré). Care posedă un titlu academic (licențiat, doctor, inginer).

TITRÁ, titrez, vb. I. Tranz. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina prin analiză volumetrică concentrația unei soluții. 3. A da un titlu (într-un ziar, într-o revistă etc.). – Din fr. titrer.

titra vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~rez / E: fr titrer] 1 (Îvr) A da (cuiva) un titlu (4). 2 (Chm) A determina prin analiză volumetrică concentrația unei soluții. 3 A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj.

TITRÁ, titrez, vb. I. Tranz. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina prin analiză volumetrică concentrația unei soluții. – Din fr. titrer.

TITRÁ vb. I. tr. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina proporția componenților dintr-o substanță. [< fr. titrer].

TITRÁ vb. tr. 1. a da, a acorda un titlu (1, 2). 2. (despre ziare) a pune un titlu. 3. (chim.) a determina titrul unei soluții, unui aliaj. 4. (cinem.) a imprima pe peliculă traducerea dialogurilor din versiunea originală a unui film. (< fr. titrer)

titrá vb. I A da un titlu (într-un ziar, revistă etc.) ◊ „Cei 24 de copii sunt, cum titrează ziarul austriac «Volksstimme», victimele setei de profit.” Sc. 3 IX 72 p. 6 (din fr. titrer; DN3 – alt sens)

A TITRÁ ~éz tranz. (soluții, substanțe, aliaje etc.) A supune unei analize speciale (pentru a determina concentrația). /<fr. titrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

titrát (ti-trat) adj. m., s. m., pl. titráți; adj. f., s. f. titrátă, pl. titráte

titrát adj. m., s. m. (sil. -trat), pl. titráți; f. sg. titrátă, pl. titráte

titrá (a ~) (ti-tra) vb., ind. prez. 3 titreáză

titrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. titréz, 3 sg. și pl. titreáză

arată toate definițiile

Intrare: titrat (adj.)
titrat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ti-trat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titrat
  • titratul
  • titratu‑
  • titra
  • titrata
plural
  • titrați
  • titrații
  • titrate
  • titratele
genitiv-dativ singular
  • titrat
  • titratului
  • titrate
  • titratei
plural
  • titrați
  • titraților
  • titrate
  • titratelor
vocativ singular
plural
Intrare: titrat (s.m.)
titrat2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: ti-trat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titrat
  • titratul
  • titratu‑
plural
  • titrați
  • titrații
genitiv-dativ singular
  • titrat
  • titratului
plural
  • titrați
  • titraților
vocativ singular
plural
Intrare: titra
  • silabație: ti-tra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • titra
  • titrare
  • titrat
  • titratu‑
  • titrând
  • titrându‑
singular plural
  • titrea
  • titrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • titrez
(să)
  • titrez
  • titram
  • titrai
  • titrasem
a II-a (tu)
  • titrezi
(să)
  • titrezi
  • titrai
  • titrași
  • titraseși
a III-a (el, ea)
  • titrea
(să)
  • titreze
  • titra
  • titră
  • titrase
plural I (noi)
  • titrăm
(să)
  • titrăm
  • titram
  • titrarăm
  • titraserăm
  • titrasem
a II-a (voi)
  • titrați
(să)
  • titrați
  • titrați
  • titrarăți
  • titraserăți
  • titraseți
a III-a (ei, ele)
  • titrea
(să)
  • titreze
  • titrau
  • titra
  • titraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

titrat (adj.)

  • 1. (Despre persoane) Care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Sînteți în birou trei șefi de masă; rămîne un șef la toate mesele și un șef de birou, și-nțelegi bine, dumneata ca netitrat... CARAGIALE, M. 226.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre soluții) A cărei concentrație a fost determinată prin analiză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Despre filme:
    surse: MDN '00 sinonime: tradus

etimologie:

titrat, -ă (persoană) titrată

  • 1. Persoană care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: licențiat, -ă (persoană)

etimologie:

titra

  • 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A determina prin analiză volumetrică concentrația unei soluții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. A da un titlu (într-un ziar, într-o revistă etc.).
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 4. A da, a acorda un titlu.
    surse: MDN '00
  • 5. cinema; cinematografie A imprima pe peliculă traducerea dialogurilor din versiunea originală a unui film.
    surse: MDN '00

etimologie: