13 definiții pentru titrat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TITRÁT, -Ă, titrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior. 2. Adj. (Despre soluții) A cărei concentrație a fost determinată prin analiză. – Din fr. titré.

TITRÁT, -Ă, titrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior. 2. Adj. (Despre soluții) A cărei concentrație a fost determinată prin analiză. – Din fr. titré.

titrat, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~ați, ~e / E: titra] 1-2 smf a (Persoană) care a obținut un titlu (4) în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior. 3 a (Chm; d. soluții) A cărei concentrație a fost determinată prin analiză volumetrică.

TITRÁT2, -Ă, titrați, -te, adj. Care a fost supus operației de titrare.

TITRÁT1, -Ă, titrați, -te, adj. (Mai ales substantivat) Care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățămînt superior. Sînteți în birou trei șefi de masă; rămîne un șef la toate mesele și un șef de birou, și-nțelegi bine, dumneata ca netitrat... CARAGIALE, M. 226.

TITRÁT, -Ă adj. 1. (adesea s.) Care a obținut un titlu universitar. 2. (Despre soluții) A căror concentrație a fost determinată prin analiză. [< titra, după fr. titré].

TITRÁT, -Ă adj. 1. (și s.) care a obținut un titlu universitar. 2. (despre soluții) a cărei concentrație a fost determinată prin analiză. 3. (despre filme) tradus. (după fr. titré)

TITRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a obținut un titlu (universitar, științific etc.) în urma absolvirii unor cursuri speciale. [Sil. ti-trat] /v. a titra

*titrát, -ă adj. și s. (fr. titré). Care posedă un titlu academic (licențiat, doctor, inginer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

titrát (ti-trat) adj. m., s. m., pl. titráți; adj. f., s. f. titrátă, pl. titráte

titrát adj. m., s. m. (sil. -trat), pl. titráți; f. sg. titrátă, pl. titráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TITRÁT adj., s. v. licențiat.

TITRAT adj., s. licențiat. (Un tînăr ~.)

Intrare: titrat (s.m.)
  • silabație: -trat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titrat
  • titratul
  • titratu‑
plural
  • titrați
  • titrații
genitiv-dativ singular
  • titrat
  • titratului
plural
  • titrați
  • titraților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)