2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRÓN s.m. (Ist.) Recrut, soldat tânăr, la romani. ♦ (P. ext.) Orice începător într-o meserie oarecare. [< lat. tiro].


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TIRON (TEODOR-) lat. Tiro „recrut”. 1. Tiron luat ca pren. (17 A V 153) și ca nume de fam, în Moldova (16 A II 13 și IV 174; Tec I; Arh) etc. 2. Cu apoc,: Tirul, Vas. (Isp IV 1),

Teodor Tiron (†306 d. Hr.), sfânt martir, soldat roman în Legiunea din Pont. Nevoind să-și renege credința creștină pe care o propovăduia printre soldați, a fost martirizat în localitatea Amasia și ars de viu. Bis. îl sărbătorește la 17 februarie.

Intrare: tiron
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiron
  • tironul
  • tironu‑
plural
  • tironi
  • tironii
genitiv-dativ singular
  • tiron
  • tironului
plural
  • tironi
  • tironilor
vocativ singular
plural
Intrare: Tiron
Tiron nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tiron
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)