4 definiții pentru tiron
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tiron sm [At: VARLAAM, C. 425 / Pl: ~i / E: lat tiro, -onis] 1 (Înv) Soldat tânăr la roman. 2 (Pex) Începător într-o meserie.
TIRON s.m. (Ist.) Recrut, soldat tânăr, la romani. ♦ (P. ext.) Orice începător într-o meserie oarecare. [< lat. tiro].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Tiron v. Teodor Tiron.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Teodor Tiron (†306 d. Hr.), sfânt martir, soldat roman în Legiunea din Pont. Nevoind să-și renege credința creștină pe care o propovăduia printre soldați, a fost martirizat în localitatea Amasia și ars de viu. Bis. îl sărbătorește la 17 februarie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tiron
tiron substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)