TIROID, -Ă, tiroide, adj. Tiroidian. ◊ Glandă tiroidă (și substantivat, f.) = glandă endocrină, situată în partea anterioară a gâtului, în fața traheii, ai cărei hormoni influențează creșterea, metabolismul etc. – Din fr. tyroïde.

tiroid, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 125/4 / P: ~ro-id / S și: (înv) thyroide / Pl: ~izi, ~e / E: fr thyroïde] 1-3 a Tiroidian (1-3). 4-5 sfi, a (Șîs glandă ~ă) Glandă cu secreție internă, situată în partea anterioară a gâtului, în fața traheii, ai cărei hormoni influențează creșterea, metabolismul etc. 6 a (Îs) Cartilaj ~ Cel mai dezvoltat dintre cartilajele laringelui.

TIROID, -Ă, tiroide, adj. Tiroidian. ◊ Glandă tiroidă (și substantivat, f.) = glandă cu secreție internă, situată în partea anterioară a gâtului, în fața traheii, ai cărei hormoni influențează creșterea, metabolismul etc. – Din fr. thyroide.

TIROID, -Ă, tiroizi, -de, adj. Care ține de tiroidă, care se referă la tiroidă. Glanda tiroidă poate avea o parte în determinismul epilepsiei. PARHON, O. A. I 282. Asocierea migrenei cu paludismul s-ar putea datora nu numai unei acțiuni directe a hematozoarului sau a produselor sale asupra centrilor nervoși, ci și unei acțiuni indirecte prin intermediul corpului tiroid. id. ib. 256. ◊ Glandă tiroidă (și substantivat, f.) = glandă cu secreție internă, așezată pe partea anterioară a laringelui, pe porțiunea lui inferioară.

TIROID, -Ă adj. Tiroidian. ◊ Glandă tiroidă (și s.f.) = glandă cu secreție internă așezată pe partea anterioară a laringelui; cartilaj tiroid = cel mai dezvoltat dintre cartilajele laringelui. [Pron. -ro-i-. / < fr. thyroïde, cf. gr. thyra – ușă, eidos – formă].

TIROID, -Ă adj. tiroidian. ♦ glandă ~ă (și s. f.) = glandă cu secreție internă pe partea anterioară a laringelui; cartilaj ~ = cel mai dezvoltat dintre cartilajele laringelui. (< fr. thyroïde)

TIROID ~dă (~zi, ~de) și substantival: Glanda ~dă glandă endocrină situată în partea anterioară și inferioară a gâtului. /<fr. thyroïde

tiroid a. Anat. se zice de un cartilaj situat în partea dinainte a larinxului.

*tiroíd, -ă adj. (vgr. *tyroeidés și tyródes, d. tyrós, brînză, caș, și eîdos, aspect). Anat. De aspectu brînzeĭ: glanda tiroidă. Cartilaginea tiroidă, sfîrcu care formează măru luĭ Adam (la gîtlej). V. laringe.

!tiroid adj. m. (hormon ~), pl. tiroizi; f. tiroidă (glandă ~), pl. tiroide

tiroid adj. n., s. f. tiroidă; pl. n. și f. tiroide

tiroidă s. f., g.-d. art. tiroidei; pl. tiroide

!tiroidă¹ adj. m.; f. tiroidă, pl. tiroide

tiroidă² s. f., g.-d. art. tiroidei; pl. tiroide

TIROID adj. v. tiroidian.

TIROID adj. (ANAT.) tiroidian. (Cartilaj ~; regiune ~.)

TIRO- „glandă tiroidă, tiroidian”. ◊ gr. thyra „ușă” > fr. thyro-, engl. id., it. tiro- > rom. tiro-. □ ~id (v. -id), adj., s. f., 1. adj., Referitor la tiroidă; sin. tiroidian. 2. s. f., Glandă endocrină situată pe partea anterioară a laringelui; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., tireoptoză*; ~tomie (v. -tomie), s. f., tireotomie*; ~trop (v. -trop), adj., s. n., tireotrop*.