12 definiții pentru tiriac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRIÁC s. n. (Înv. și pop.) Preparat medicinal care conține opiu, folosit în trecut ca anestezic. [Pr.: -ri-ac] – Din tc. tiryak.

tiriac2 s [At: GL. OLT. / Pl: ? / E: nct] (Olt) Tufiș des Si: (reg) smidă.

tiriac1 sns [At: (cca 1619-1620) ap. ROSETTI-CAZACU, I. L. R. I, 198 / P: ~ri-ac / V: (îvr) terei~, (înv) ter~, (reg) ~reac / S și: (înv) thi~, tiir~, ~riiac / E: tc tiryak] 1 (Îvp) Preparat medicinal care conține opiu, întrebuințat în trecut ca anestezic. 2 (Îvp) Antidot pentru mușcătura de șarpe și pentru otravă. 3 (Reg; d. mâncare; îe) A fî amară ~ A fi foarte amară, încât nu se mai poate mânca.

TIRIÁC, s. n. Preparat medicinal care conține opiu, întrebuințat în trecut ca anestezic. [Pr.: -ri-ac] – Din tc. tiryak.

TIRIÁC s. n. Preparat medicinal care conține opiu, folosit în trecut ca anestezic. Eu, acela care am puteri de mac, Ș-amețesc simțirea ca un tiriac. PANN, P. V. I 121. Dohtorii întărîtoare și aprinzătoare, precum este tiriacul. PISCUPESCU, O. 230. Pentru urdinare: leșie cu cenușă și cu apă de stînjăn și cu tiriac să bea. ȘEZ. X 138.

TIRIAC s.n. (Mold., ȚR). Preparat medicinal. A: Trebuie să fie de potriva celui ce face tiriacul, care de nu să va vătăma de otravă, cu lesne va afla cumpărători de tiriac; niceodată nu va avea credință tiriacul, de nu să va ispiti întîi de bun. NCCD, 266. B: Năpîrca mușcă de moarte, iar din trupul ei se face tiriacul ce este împotriva veninului. ANTIM. Etimologie: tc. tiryak.

tiriac n. electuar preparat cu afion: și (macul) amețește firea ca un tiriac PANN. [Turc. TIRIAK, narcotic].

teriác și tiriác n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] tiriak, care vine d. vgr. theriaké [antidotos], antidot contra veninuluĭ șerpilor). Vechĭ. Electuar preparat cu opiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tiriác (anestezic) (înv., pop.) (-ri-ac) s. n.

tiriác (anestezic) s. n. (sil. -ri-ac)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tiriác (-curi), s. n. – Preparat medicinal cu opiu. – Var. teriac. Mr. tiriacă. Gr. θηριάϰι, prin intermediul tc. (arab.) tiriak (Șeineanu, II, 362), cf. bg., sb. terijak.Der. teriachiu, s. m. (opioman; bețiv), din tc. tiriaki, înv.

Intrare: tiriac
  • silabație: ti-ri-ac info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiriac
  • tiriacul
  • tiriacu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tiriac
  • tiriacului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tiriac

  • 1. învechit popular Preparat medicinal care conține opiu, folosit în trecut ca anestezic.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Eu, acela care am puteri de mac, Ș-amețesc simțirea ca un tiriac. PANN, P. V. I 121.
      surse: DLRLC
    • Dohtorii întărîtoare și aprinzătoare, precum este tiriacul. PISCUPESCU, O. 230.
      surse: DLRLC
    • Pentru urdinare: leșie cu cenușă și cu apă de stînjăn și cu tiriac să bea. ȘEZ. X 138.
      surse: DLRLC

etimologie: