tiriac¹ sns [At: (cca 1619-1620) ap. ROSETTI-CAZACU, I. L. R. I, 198 / P: ~ri-ac / V: (îvr) terei~, (înv) ter~, (reg) ~reac / S și: (înv) thi~, tiir~, ~riiac / E: tc tiryak] 1 (Îvp) Preparat medicinal care conține opiu, întrebuințat în trecut ca anestezic. 2 (Îvp) Antidot pentru mușcătura de șarpe și pentru otravă. 3 (Reg; d. mâncare; îe) A fî amară ~ A fi foarte amară, încât nu se mai poate mânca.