14 definiții pentru tirbușon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRBUȘÓN, tirbușoane, s. n. Ustensilă casnică formată dintr-o spirală metalică cu un mâner, folosită pentru a scoate dopurile de plută de la sticle; rac (4). – Din fr. tire-bouchon. corectată

tirbușon sn [At: ALEXI, W. / V: (reg) ~biș~ / Pl: ~oane / E: fr tire-bouchon] 1 Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru scoaterea dopurilor de plută de la sticle Si: (reg) trăgaci (10), trăgător (28). 2-3 (Îljv) În ~ (Care este) în formă de spirală.

TIRBUȘÓN, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlă; rac (4). – Din fr. tire-bouchon. corectată

TIRBUȘÓN, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mîner, cu ajutorul căruia se scot dopurile de plută de la sticle; rac. Toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant:... tirbușon, bricheta cu benzină și fitil, busola în miniatură. C. PETRESCU, Î. I 3. ◊ Loc. adv. În tirbușon = în formă de spirală. Purta un costum... cu pantalonii răsuciți în tirbușon. C. PETRESCU, O. P. I 64.

TIRBUȘÓN s.n. Dispozitiv metalic în formă de spirală, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticle. [< fr. tirebouchon].

TIRBUȘÓN s. n. dispozitiv metalic în formă de spirală folosit pentru scoaterea dopurilor de la sticle. (< fr. tire-bouchon)

TIRBUȘÓN ~oáne n. Instrument casnic în formă de spirală de oțel, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlele înfundate. /<fr. tire-bouchon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tirbușón s. n., pl. tirbușoáne

tirbușón s. n., pl. tirbușoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIRBUȘÓN s. destupătoare, (pop.) rac, (reg.) șurubelniță. (~ de dopuri.)

TIRBUȘON s. destupătoare, (pop.) rac, (reg.) șurubelniță. (~ de dopuri.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tirbușón (-oáne), s. n. – Mic dispozitiv de scos dopuri. – Var. tirbușon. Fr. tire-bouchon.[1]

  1. Eroare în sursă: varianta indicată este identică cu forma de bază. — gall
Intrare: tirbușon
tirbușon substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirbușon
  • tirbușonul
  • tirbușonu‑
plural
  • tirbușoane
  • tirbușoanele
genitiv-dativ singular
  • tirbușon
  • tirbușonului
plural
  • tirbușoane
  • tirbușoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tirbușon

  • 1. Ustensilă casnică formată dintr-o spirală metalică cu un mâner, folosită pentru a scoate dopurile de plută de la sticle; rac.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant:... tirbușon, bricheta cu benzină și fitil, busola în miniatură. C. PETRESCU, Î. I 3.
      surse: DLRLC

etimologie: